Al vieţii pasager
În lume veşnic, călător Se lasă mult purtat de dor De clipele frumoase trăite De visele lui prea mult iubite.
În lume veşnic, călător Se lasă mult purtat de dor De clipele frumoase trăite De visele lui prea mult iubite.
Maria coborî din tren printr-o săritură. Fusese gata să-şi scrântească glezna, nefiind obişnuită să poarte pantofi cu tocuri înalte. Nu exista niciun motiv pentru care să nu păşească treaptă cu treaptă. Doar că aşa simţise