Viaţa
O carte a cărui autor, da, chiar eu sunt Scriu continuu la tine, mai conştient, mai inconştient. Rămân fără cerneală, e târziu şi librăriile-s închise,
Tag Archives: casuta
Categories
Archive
- January 2023
- October 2019
- January 2017
- August 2016
- July 2016
- March 2016
- February 2016
- June 2015
- May 2015
- April 2015
- March 2015
- February 2015
- January 2015
- December 2014
- November 2014
- October 2014
- September 2014
- July 2014
- May 2014
- April 2014
- March 2014
- February 2014
- January 2014
- December 2013
- November 2013
- October 2013
- September 2013
- August 2013
- July 2013
- June 2013
- May 2013
- April 2013
- August 2012
- June 2012
- May 2012
- April 2012
- March 2012
- February 2012
- January 2012
- December 2011
- November 2011
- October 2011
- September 2011
- August 2011
- July 2011
- June 2011
- May 2011
- April 2011
- March 2011
- February 2011
- January 2011
Mesaj din spațiu
Joi aveai palmele înguste, sânul adânc și emoții de stâncă, dar joile nefaste erau preludiul Vinerii Mari, căci doar în a cincea zi împrăștiai prin casă buze lichefiate.
Când îmi vor creşte aripi…
Când îmi vor creşte aripi şi cred că mi se-ntâmplă Curând, în viaţa asta, mă-nţeapă omoplaţii Mă voi sui la ceruri să-mi pun o stea pe tâmplă
Ego de Eduard Zalle
În lumea viselor agreste
Locul unde fantezia întâlneşte realitatea
Deasupra tuturor. Şi totuşi niciunde! Nici pe Pământ, însă nici în Cer. De fapt, ce e
Cartea secretă
Se uită la ceas, e puţin peste miezul nopţii şi mai are încă două străzi de străbătut până să ajungă în
de dragoste
te plesnesc peste ochi şi peste gura care vorbeşte prea mult peste chip
Prima dragoste
A fost cândva, a fost odată A fost o vară frumoasă, ca niciodată A fost o fată atata de frumoasă
Prima întâlnire de Jeanina Tenea
Îşi pusese rochia albastră, cu buline mari, albe, şi se privise în oglindă cu ochi critici. Nu, nu avea ce să-şi reproşeze! Cine spunea, oare, că fericirea
Începuturi
Timidă, mă uit din nou peste data din calendar. Este deja ianuarie 2012. Nu îmi vine să cred cum de timpul a zburat atât de repede. Parcă mai ieri sărbătoream venirea anului 2011, iar acum el a zburat atât de… Read more ›
Cântecul
Pădurea ne suportă pe toţi. Doar noi, oamenii, nu ne mai suportăm între noi. Şi apa Dunării, cât o să ne mai suporte? , mă întrebam în timp ce
Femeia de azi şi de mâine de Alexia Margot
Timpul nu schimba nimic. Timpul deformeaza. Dar de fapt, totul ramane la fel.
Vreau ce nu vrea nimeni
Tu stii ca eu vreau sa ascult FERICIREA?Tu stii ca eu vreau sa privesc FERICIREA?Tu stii ca eu vreau sa vorbesc FERICIREA?Picaturi de litere se preling in cuvintele picaturilor de minut…si punctele ramase sunt neterminate, neinconjurate, ratacite parca de vantul… Read more ›