Castigatoarea lunii decembrie, autoarea operei “Cântecul” a avut bunavointa sa ne raspunda la cateva intrebari, cititi mai departe ce a avut de zis: -Numele, varsta si locul nasterii/oras de resedinta? Florentina-Loredana Dănilă, 43 de ani. M-am născut în București
La multi ani distinsi cititori, am minunata si deosebita placere sa anunt castigatoarea lunii decembrie: Florentina Loredana Dalian autoarea operei Cântecul
Cele două prietene ies din magazin, iar Elena tresare deodată: -Cum!? Unde-ai fost până acum!? -Miau! Miau! Miau!
Întuneric. Asta văd acum. Totul este negru, aflat în disperare ca marii eroi din poveştile narate de către mama sa. Eu nu exist, ceilalţi nu mai există. O viaţă întreagă ghidată de
Își ciugulea penele gri închis din coadă mai mult decât pe celelalte. Era mândru de ele. Într-o colonie de guguștiuci cenușii, penele lui gri petrol făceau senzație. Toate puștoaicele întorceau capul după el și ciripeau apoi
O poveste…o poveste e ca o raza de soare, ce dupa o furtuna, strabatand ceru-n lung si-n lat,aratandu-si aripile nu inceteaza sa dainuie.
De ce plang ochii tai frumosi si verzi? De ce sunt tristi? De ce tu in iubire nu mai crezi
O Doamne Dumnezeul meu Tu ce-ai creiat si ceru si pamantu Ai grija te rog din tot sufletul meu
Pădurea ne suportă pe toţi. Doar noi, oamenii, nu ne mai suportăm între noi. Şi apa Dunării, cât o să ne mai suporte? , mă întrebam în timp ce
A fost odată ca niciodată… Aşa încep poveştile. Dar cum încep ele cu adevărat? Nu a fost vreodată aşa cum este şi cum va fi…
Sta neclintită oglinda azurie A lacului şi-n zbor o rândunică Rupea bucăţi din zarea fumurie,
Mana mea apuca, infometata o alta tigara. Stinge-o, te rog, imi sopteste Vlad cu un glas dulce, slabit. Ma uit cu regret la
Motto: “În codrii bătrâni, sub bolta înstelată, în bătaia caldă a vântului de libertate, cei cu inima pură pot auzi şi acum chemarea… Marelui Lup Alb!” (Legendele dacilor liberi)
Sanii,gura,ochii Tu! Perfectiunea simturilor mele
Motto: Libertatea, gustată de mic copil, este viaţa însăşi. (Barbu Ştefănescu Delavrancea) Rafi nu putea să
Eu: Mosule,si stiu ca nu o sa te superi chiar deloc daca nu o sa ma prezint. Mos Craciun: De ce ? Eu: Nu-mi stiu numele!
UNU Am fost condamnat la moarte fără a fi cu adevărat vinovat. Ziua în care a avut loc condamnarea mea a fost o zi ca oricare alta.
După ce am mâzgălit cu majuscule pe-o foaie cartonată MISHA ŞI EU şi desigur ca o adolescentă ratată am înghesuit totul în inima vecinei de la patru privind fascinată
Când ochiul tău se termină cu o întrebare, Eu clipesc şi pun punct.
Deschis-am ochii larg, sa vad lumina zilei , Si soarele cu raze de flori m-a-ntampinat, M-am bucurat si-am plans la sanul cald al mamei
Pe malul lacului, Din marginea satului Ea sărută gura băiatului
Cu siguranţă citind diferite cărţi m-am metamorfozat şi am fost Machiavelică, mistică, mascara, mefistofelică, am suferit de mânie şi megalomanie, dar la sfârşit am rămas un
Decad in negura pacatelor,urcand pe o scara imaginara, Sperand c-adoua treapta sa fie lumina ce ne da viata.
Liberatea mea, se afla in a ta privire In ganduri pierdute, sarutandu-te in nestire Un nor prea gros ce iubind ai risipit…
Decad in negura pacatelor,urcand pe o scara imaginara, Sperand c-adoua treapta sa fie lumina ce ne da viata.
Raul clipi. Camera în care se află Raul este visul oricărui familist convins care cochetează cu ideea de a deveni burlac.
Darius închise jurnalul, îl aruncă în fugă pe masă şi se duse valvârtej spre telefonul care suna deja de jumătate de minut.
Intr-o zi pe Cand afara , Era inca primavara ,si privind departe-n zare Vedeai pasari calatoare
Când îmi deschisem larg ochii spre orizont seninul cerului se cufunda în mare, razele calde ale primăverii
Copiii sunt minunati! Copii sunt buni si inocenti! Povestile frumoase sunt intotdeauna cu si despre
-Aşteaptă-mă!!! Unde te grăbeşti atâta?! Furtuna argintie ne lovea din toate părţile, însă ei nici nu părea să-i pese… Înainta prin frig şi zăpadă, de parcă ar fi
S-a întamplat de Crăciun să roșu mereu. De Crăciun n-am știut dacă exist independent de instalații reci mimând lumină.
Era seară,iar noi ne împleticeam pe alei ca două rădăcini de salcâm. Mă împiedicam în propriile mele tocuri,
Adancit in contemplarea sunetului unei singure palme, inteleptul chinez medita de cateva zile, ca de obicei, acolo unde l-a surprins revelatia. Se intamplase sa se plimbe prin
Cu o miscare brusca insfaca hartia din mana guvernantei. Da, era nerabdare. Insa nu exubereranta, ci tendinta anxioasa de a
Pe ulite, franturi de larma sugrumau pe alocuri si se impleteau cu pacea binecuvantata. O casa impunatoare ca marime iti oferea ca prima impresie gandul ca
mai tot timpul îmi vorbea de nordul lăptos, totul se distinge ca având forme dinamice, variaţii senzuale, totul este dincolo de metafizic
Pe vremea când inorogului abia de-i ieşise un cucui în frunte, la marginea lumii era o ţară bogată, într-atât de bogată încât
“Celulele omului se regenereaza complet la fiecare 11-12 ani, suntem o persoana complet diferita de 6-7 ori in viata, si totusi multi spun ca nimeni nu se poate schimba cu adevarat.”
Si timpul pare prea ca trece Si aierul imi e dusman, In lumea asta rea si rece
Vine Crăciunul, pregătit-am Doamnă din galantar piperul cel mai fin, în rouă-oi fierbe cupa dolofană
Când vara îşi ia concediu şi pleacă, vântul rămâne neînfrânat şi-şi face de cap prin păduri, pe toloacă,
Vântul sorţii uneori aduce norocul şi alteori îl goneşte departe de noi, omul aflându-se mereu între speranţă şi teamă.
Azi, când mă întorceam de la şcoală, mă gândeam că pe bărbatul-evantai e ca şi cum l-aş fi cunoscut dintotdeauna. A început să ningă şi era ridicol că
Motto:” Lacrimile oamenilor buni nu cad pe pământ ci în braţele divinităţii” (proverb chinez)
Caut o scuza cand nimeni nu ma cunoaste..nu am avut timp sa ma prezint, sau atat de repede am trecut peste moment incat inima mea a uitat
,, Din timpuri străvechi şi îmbrăcate în negura basmelor iubirea s-a ivit ca o proeminenţă din infinit. Iubirea, un spectacol inepuizabil în care
Imi caut sufletul cu sete Prin satul unde m-am nascut Purtata ani la rand prin lume
Cea mai frumoasa poveste Se imparte in doua Cuvintele toate in petale
Prin focul ploii treceau iluzii de fum ascultând curgerea ritmică
Povestea filelor albe, rămase-n răbojuri nescrise, e trista poveste de-o vară
Simplă povestire de pe un deget al dimineţii naufragiatul plonjează în balenă
În noaptea cea mai lungă bat clopote de-aramă, Ca vântul jucăuş s-adune în poiană
Stimati cititori am plăcerea să vă anunţ tema concursului de creaţie literară a lunii decembrie: “Cea mai frumoasă poveste“.
