Uite toți oamenii ăștia care n-au ce face pe la casele lor și umblă prin camerele inimii tale… Privește-i și nu le spune nimic; au ei mai multe să-ți spună.

Să te trezeşti pe o canapea străină, să surprinzi cu nişte ochi împăienjeniţi mişcări haotice ale unor perdele la fel de necunoscute

Și cad. Mă îmbăt cu libertate dar alcoolul ăsta duce la o comă dulce. Ți-am zis că o să cad, și tu nici nu te miști, vrei să mă lași să mă învârt amețită în semicercul libertății.

“imi place marea, are personalitate” – L-am simțit. S-a trezit acum jumătate de oră; e prea neîndemânatic când vrea să fie liniștit așa că a reușit să verse cafea peste covorul scămoșat Read more ›

Ia-mă și lasă-mă amintire… Deşi cartea pe care o cumpărase ieri de la Moş Ionel- bătrânelul simpatic care aduce adesea cărţi de la Bucureşti- era îmbibată de ceaiul de tei pe care doica i-l pusese pe noptieră

Visul unei nopți fără tine… Delir crunt și un prezent care mă lovește sălbatic, încercând să mă aducă cu picioarele pe pământ. Capul oricum rămâne în nori

Si doar i-a zis mama sa fie mai atent; acum va intarzia la bunica pentru ca a facut pana la bicicleta. Ca sa fim sinceri, nu prea a fost vina lui ca niste copiii rai

-Şi asta a fost, domnule judecător. Eu mai mult nu ştiu, pe cuvântul meu de om. N-am ce pierde. Atâta am văzut, atâta v-am spus. Eu dacă pot ajuta legea asta care

Trei metri fac diferenţa atunci când sunt între sau sub noi Read more ›

„Eu una nu am nicio problemă cu nemurirea. Aş putea foarte bine să fiu conştientă de minutul zilei în care inima mea se va opri epuizată şi corpul îmi va inţepeni,