În gară, mereu alţi călători. Acelaşi Ceas cu limbile strâmbe, măsurându-le trecerea. Admir cu nesaţ culorile toamnei şi-i mulţumesc lui Dumnezeu. Ştiu eu pentru ce. Lângă mine, orbul oftează. În ce culori vezi tu, omule, toamna? Câinele i se lipeşte… Read more ›

Trecutul şi viitorul atârna într-un cui ce poartă numele de “azi”.Este o zi mare,o zi în care se produc schimbări,căci prin acest “azi” pot să-l controlez pe “mâine”.Deci azi mă schimb pentru că pot şi vreau şi nu-mi este ruşine.Prea… Read more ›

Nu ştiu ce caut. Nu ştiu ce aş putea gãsi. Privesc gardurile, florile, pomii – de parcã ele ar putea sã-mi spunã. Oamenii mã privesc ciudat şi chicotesc de parcã ei ar şti ceva ce eu nu ştiu. Nu ştiu… Read more ›

Unii ochi care nu se vad se uita, in timp ce alti ochi care nu se vad isi vorbesc in tacere, rostind fragmente din amintirile pretioase ale vietii lor celor care sunt dispusi sa invete cum e sa fii om… Read more ›

Exemplul demn de urmat pentru mine este Daniel din Iaşi, un prototip al românului total. Să nu uităm totuşi că ne aflăm în oraşul descălecării românului total – Corneliu Zelea Codreanu (unii spun că era polonez, pe nume Zelinski, dar… Read more ›

Intotdeauna mi-a placut ceea ce e diferit, ceea ce nu este mediocru. De multe ori i-am urat si ii urasc pe cei care se poarta mediocru, cand pot sa fie mai mult, chiar daca sunt tata, mama, prieteni apropiati sau… Read more ›