Cum
M-am obişnuit, să spun, să cad în genunchi, Să aflu, că totul este iluzie şi minciună Şi gândurile cad, şi mor, şi nu se mai adună
M-am obişnuit, să spun, să cad în genunchi, Să aflu, că totul este iluzie şi minciună Şi gândurile cad, şi mor, şi nu se mai adună
De la primele ore ale dimineții într-o firidă situată strategic la baza peretelui pe care se odihnește o oglindă,a început să răsune necontenit un chițăit de îngrijorare. În acea mică deschizătura din perete,șoarecii și-au pus pe picioare un adevărat imperiu… Read more ›
Își cumpărase o cutie cu vopsea de păr și acum aștepta autobuzul în stația din coplex. Nu-și mai vopsise părul de pe vremea când lucra în combinat, dar acum, în chioșcul ăsta mic, ascunsă în spetele peretelui de sticlă de… Read more ›
L-am găsit într-o zi pe la amiază, pe o stradă din apropierea casei mele. Nu mai văzusem în viaţa mea unul adevărat vreodată. Era din colaje de ziare şi hârtii creponate, foarte colorat şi cu doi ochi uriaşi în părţile… Read more ›
Ridică privirea spre înalt
Sunt eu, eşti tu, suntem noi doi? E trupul meu care te cheamă E sânul tău ce mă dezmiardă,
Tu eşti zi şi eu sunt noapte Făurim visuri deşarte, Ce nu se vor împlini
Credeam că totul se va sfîrşi atunci cînd soarele îi va atinge pielea albă ca zăpada . Credeam ca toată senzaţia aceea minunată se va topi odată cu razele strălucitoare şi cu adierea fierbinte a aerului de vară . Credeam… Read more ›
Să nu priveşti în urmă, o să te îneci în nisipul unei mâini de ceară!
M-am uscat cum se usucă creanga – Copacul e viu și creanga uscată. Mă fac scrum,cum fila arzînd –
La Început Cuvântul a fost şi Cuvântul s-a Luminat în Om, în floare, în stele, în lună,
Își ciugulea penele gri închis din coadă mai mult decât pe celelalte. Era mândru de ele. Într-o colonie de guguștiuci cenușii, penele lui gri petrol făceau senzație. Toate puștoaicele întorceau capul după el și ciripeau apoi
Ai fost ieri ,un chip blajin Ce dezmierdai de suspin Astazi esti o mana brava
Timpul pare a fi o mana de nisip ce mi se scurge vara printre degete Acum a mai trecut o luna… Se fac trei de cand te-am cunoscut
N-am să ştiu niciodată cine eşti. Am să scriu rândurile astea cuiva necunoscut şi mâine când am să le citesc din nou nu voi mai şti nici eu cine sunt. Am să mă pierd în noapte şi în gânduri, în… Read more ›
Când eram copii credeam că există Batman, Spiderman sau Superman. Credeam cu toată tăria asta şi ne încăpăţânam să devenim ca ei. Ne luam pelerine care să fâlfâie în aer, ne aruncam de pe dulapuri,
Îmi zburdă-n minte miei cu lână groasă, nimfe cu picioare de balerină, greieri cu saxofoane lustruite, cântăreţi de jazz surzi şi cărţi fără foi. Cufărul plin de praf a fost scuturat , acum figurine colorate cu feţe inexpresive au pus… Read more ›