Categories

Archive

Când Dumnezeu era impiegat

Uneori, e ca atunci când pierdusem trenul. Eram elevă, de fapt doar terminasem liceul. Trenuri nu prea erau. Mai nimic nu era.

Feriţi linia vieţii

Mi-am pus sentimentele în insectar, le-am prins cu bolduri, unul câte unul, le-am învelit, apoi, să nu (se) răcească; s-au zbătut o vreme, până când n-au mai avut aripi.

S.O.S.

Douăzeci de ani au trecut. Ascunsesem bine în memorie amintirea frumosului locotenent şi a destinului său tragic. Mi-a readus-o citirea câtorva ştiri despre dezastrul din Japonia.

Castigatorul lunii decembrie

La multi ani  distinsi cititori, am minunata si deosebita placere sa anunt castigatoarea lunii decembrie: Florentina Loredana Dalian autoarea operei Cântecul

Cântecul

Pădurea ne suportă pe toţi. Doar noi, oamenii, nu ne mai suportăm între noi. Şi apa Dunării, cât o să ne mai suporte? , mă întrebam în timp ce

Căsuţa iepuraşului

Aş vrea să mă extrag dintr-o poveste. Sau să-i transform finalul într-unul fericit. Aşa cum, în copilărie, voiam să schimb finalul poveştilor care se terminau trist.

Mereu alţi călători

În gară, mereu alţi călători. Acelaşi Ceas cu limbile strâmbe, măsurându-le trecerea. Admir cu nesaţ culorile toamnei şi-i mulţumesc lui Dumnezeu. Ştiu eu pentru ce. Lângă mine, orbul oftează. În ce culori vezi tu, omule, toamna? Câinele i se lipeşte Read more ›