Sunetul cristalin al clopoțelului agățat deasupra ușii sparse tăcerea prăvăliei mici și cochete. De după tejgheaua din nuc lustruit apăru un bătrânel cu păr de zăpadă. Zâmbea întruna, iar ochii de cafea îi jucau în cap ca două mărgele. Frumoasa… Read more ›
Poate că locuiam în oraşul acela fără un nume precis
– Domnișoară, haide iute,… ou apucat-o durerile… mi-e că s-o prăpădi. Era începutul lui martie, dar șuieratul viforului nu te lăsa noaptea să dormi prea adânc chiar dacă zilele-i erau numărate. Pe bărbatul care-i bătuse
Imi dau seama doar acum, cand stau in pat si ma fortez din greu sa respir, ce vis ciudat mi-a strans inima in ghimpi aseara. Si cat de real a fost, cat de frumoasa mi s-a aratat Sanda, cu