Castigatorulu lunii ianuarie,Laur Cavachi, a avut placerea sa ne raspunda la cateva intrebari. Cititi mai departe ce a avut de zis. -Numele, varsta si locul nasterii/oras de resedinta? Cavachi Ovidiu Laurenţiu. Am 21 de ani şi sunt din Constanţa
Cel care a reusit sa ne impresioneze de aceasta data este Laur Cavachi, autorul operei: “Prin ochi lărgiţi de-un matematician”
De-ar fi să mor, aș vrea s-o fac cu tine. Poate somnul ne ia vreodată împreună
Nemurirea nu avea, pe atunci, nici în urmă, nici înainte. Atimpul nu se măsura. Nemurirea era.
Noaptea îngerii culegeau stele din palmele noastre umede de emoţie.
Dacă mâine moare, arcuit în soare, Coasta unui cal călărit călare?! Dacă totuşi mâine soarele răsare…
În suflet o să-ţi construiesc o casă Să vezi şi tu cum e să vezi… Din propria-ţi fereastr-albastră,
Dintre noi trei, sunt singurul care îşi mai aminteşte începutul, şi nici măcar nu îmi aparţine. Iar acum nu mai aparţine nimănui. Mai întâi l-a uitat Raluca, iar apoi, mult mai târziu, dar definitiv, l-a uitat şi
În fiecare zi suntem posesorii lucrului cerut de noi, oamenii. Încă. Într-o tăcere ce vorbește mult, într-o rugăminte atât de des repetată, încât gălăgia cu care respirăm prima sulflare a fiecărei zile, ne ștrangulează liniștea cu care
Noi n-am avut un început ca orice altul Ci ne-am trezit cu Dumnezeu la sfat De-atunci învingem şi eternul şi neantul
La-nceput a fost iubire Pur?, prea-nevinovat?, Dumnezeu ne-a dat-o toat?
cordonul ombilical al înserării târâie câmpia cu tufe şi oi spre apus
Am fost la un sculptor faimos zilele trecute, aveam copilul nou-născut cu mine. plângea.
Imi dau seama doar acum, cand stau in pat si ma fortez din greu sa respir, ce vis ciudat mi-a strans inima in ghimpi aseara. Si cat de real a fost, cat de frumoasa mi s-a aratat Sanda, cu
Şi mai întâi a fost cuvântul, apoi piatra, muşchiul şi ţărâna, lutul
Crezi că mintea iţi va linişti zbuciumu din suflet, de fapt ea te minte. te amăgeşte , dar cand te vei intoarce la ea, la suflarea acestui ambalaj…la iubirea pe care o transmite , vei cadea iar in melancolie,dar
La un moment dat,în viaţă, cu toţii am auzit expresia “prima dată e mai greu”. Pe mine întotdeauna m-a scos din sărite această zicală. Nu e mai smplu să nu ai planuri, asteptări? Ba da, este, dar
De când m-am născut sunt cu un pas mai aproape. am deschis ochii, durerea mă legăna pe picioare, mă iubea ca o mamă ce şi-ar uita visele pentru pruncul ei,
A început ca un sfârșit Și s-a sfârșit ca un început. Am văzut iubirea
La Început Cuvântul a fost şi Cuvântul s-a Luminat în Om, în floare, în stele, în lună,
Undeva în Transilvania, de pe marginea unui deal se văd milioane de luminițe în noapte. Întotdeauna mi-a plăcut partea din zi în care soarele apune după clădiri golite de suflet și pentru câteva momente
Când o privesc în ochi, are privirea spulberată Din când în când în ochii ei, apar sclipiri de stele la olaltă Nu toţi sunt ochii ce nu dorm, când afară e potop
În lumea mea pământeană, o parte din mine eşti tu. Drumul meu către stele începe cu tine. “ Prinde-mă de mână!”, ţi-am şoptit într-o zi şi gândul tău mi-a auzit chemarea chiar înainte ca ea să
Dacă pleci… măcar nu-mi întoarce spatele… Îdepărtează-te de mine zâmbindu-mi, să te ştiu ferictă. Şi totuşi te privesc… oare din ce cauză te vad doar ca pe o
Şi a fost prima clipă Când lumina am zărit-o Şi am ţâşnit în lume
Aş putea începe cu “A fost odată ca-n poveşti”, însă nimeni nu mi-ar da certitudinea că e doar un simplu avânt pentru a-mi prinde curajul.Eclipsa ce-am trăit-o probabil m-a muşcat prea tare, prea mult, ori poate doar privind am simţit… Read more ›
Orice sfârşit nu e decât un nou început Nu te mai vreau,nu te mai simt,nu îmi mai pasă Mi-am prăbuşit lumea,m-am pierdut pe mine
Purtând mantaua timpului pe podeaua rece a vremii, începutul nu mai naşte speranţe, ci singurătate pe un tablou neinspirat azi.
Era primavara anului 2003,undeva prin luna martie.Eu, o tanara de douazeci si patru de ani,simpatica,cu parul de culoarea castanelor si ochii verzi ca iarba campului,nu prea inteligenta dar nici” batuta-n cap”cum se spune pe la noi,exagerat de
Pe pasarelă fantasme elegante se plimbă agale cu capu-n pământ când le priveşti se închid în capsule etanşe
A fost început În el am crezut, Dar tu ipocrit
mă ademeneşti ca pe-o virgină prima dată cu poveşti defecte naivă
Aspirat de ideal sau dorinţe eterne, mă înalţ pe coame de deal,
Timidă, mă uit din nou peste data din calendar. Este deja ianuarie 2012. Nu îmi vine să cred cum de timpul a zburat atât de repede. Parcă mai ieri sărbătoream venirea anului 2011, iar acum el a zburat atât de… Read more ›
Viscolul se simte-n aer, Tresare frunza-ngalbenita, E fata lui! E “Nunta in cer”.
Ea îi întinse braţul gol. El culese cu
Motto : “Ce roman si viata mea !” Napoleaon Bonaparte Noi Romani mai mult decat oricare alta natie meritam sa ne mandrim cu inimile curate ale stramosilor nostri …Pacat ca in lumina ce cade peste noi
Pașii mei rămân urme ale timpului trecut Îmi amintesc toate zâmbetele ce-au dispărut Pășesc încet pe plapuma ierbii cea glaciara
să nu-mi lăsaţi începuturi cu praf roz peste torturi nefireşti ce-ntruchipează raiul neştiut în vreo apropiere
Partea I: MĂSURÂND LUMEA CU GÂNDUL. Nu există,,începuturi’’.Ceea ce pare a fi un,, început ‘’este ,de fapt
Aveam o problemă în ceea ce privea animalele. Le iubeam, cu siguranță. Dar îmi era teamă de ele. Ori de câte ori trecea prin fața mea o pisică, îmi adânceam mâinile în străfundurile buzunarelor, în căutarea
Începutul a fost când am decolat cu setea pe buze şi primăvara dorinţelor pe aripi: ……. condei,cu jocuri triste ai desenat plecarea iar tu coală ai fost rugul pe care
Din zori si pana noaptea tarziu, ajutat de badea Ion si de verii sai Miron si Iosif Cranciova, Aurel Vlaicu mesterea fara odihna, sa-si intocmeasca pasarea cea mult visata, cu care sa zboare
Trecuse şase zile de când bătrânul Emil îşi schimbase „locuinţa”. Dăduse intrarea a doua a blocului cu zece etaje, pe un garaj dărăpănat. Nu i-a trebuit mult să şi-l
Nu de putine ori am auzit spunandu-se:s-a nascut copilu lui cutare sau ca a murit un anumit vecin,prieten sau chiar o ruda apropiata.Fiecare dintre noi,indiferent ca suntem buni sau rai ,copi,tineri sau batrani
Ne-am intalnit cu ani in urma, Dornici amandoi de un nou inceput, Ne-am privit,ne-am luat de mana,
Moto: „Celui ce i se pare că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept” Vineri. Dimineaţă. Încă de la primele ore, deschizând radioul, aflu un lucru deosebit:
Am împlântat sabia în propriu-mi gâtlej limba, ascuţită să-şi oprească vorbitul…
„Poezia lui Eminescu”, spunea Mihail Dragomirescu, „este fiica genialităţii sale creatoare. Iar genialitatea creatoare este puterea mistică de a
Să fie lumină! Nopţii singurătăţii să-i fie pierire! Topindu-se , fărâmă cu fărâmă
Voi avea „ un incipit vita nova” când năucă voi visa
Am la îndemână cuvintele, răsăritul de soare şi o inimă. Nu prea ştiu ce să fac cu ele, să mă joc nu îmi permit. M-am născut la
E-nceput Dar se sfârşeşte. E sfârşitul Care-ncepe.
“Începutul” înseamnă mult, mulți au îndrăznit să îi ofere jumătate din prețul reușitei. Au minimalizat stradanile, suferințele, dezamăgirile, reabilitările, repulsia, oboseala, freeria și au spus, dacă aceastea nu ar fi avut un
Fragment de femeie de Elena Hanganu – concurs de creatie literara lunar cu premii surpriza Read more ›
Încep să uit de mine O fi un început? Mă tem ca nu-i de bine.
Dar care început? Nimic nu e schimbat, nimic nu e nou, nimic nu mă impresionează. De ce oare? Am analizat aceasta întrebare zile la rând fără să găsesc un răspuns clar. Am preferat sa spun mereu
Trânteşte uşa cu zgomot în urma lui. Se opreşte o clipă, privind cu ochii plini de furie în gol, apoi smuceşte cu forţă uşa de la scară.
Am început să te uit. Inima-mi era-mpotrivă. Orice început e greu.
N-am notat nimic şi acum mă întreb absurd dacă vor învia cândva gândurile nicăieri înscrise. Vor străbate ele Calvarul? Sunt silit să recunosc: VIAŢA ESTE