O poză pe pervaz
Eram ca niște zmei cu foc în privire, cu fălcile străbătute de gânduri nesecate, cu speranța în sufletul vechi.
Eram ca niște zmei cu foc în privire, cu fălcile străbătute de gânduri nesecate, cu speranța în sufletul vechi.
Sunt mărturia unui apus de veghe. În taină mi l-am rupt din suflet și zace acum pe podeaua măturată de nori.
Undeva în Transilvania, de pe marginea unui deal se văd milioane de luminițe în noapte. Întotdeauna mi-a plăcut partea din zi în care soarele apune după clădiri golite de suflet și pentru câteva momente