Mădălina, autoarea operei “Dincolo de granițele prezentului, prin găuri de vierme“, castigatoare concursului din luna octombrie a avut placerea sa ne raspunda la cateva intrebari, iata ce a avut de zis:
Stimati cititori am placearea sa anunt castigatorul lunii octombrie cu tema libertatea: Mădălina Iovu cu opera “Dincolo de granițele prezentului, prin găuri de vierme“
O infinitate de trăiri zac în mine ca o eternă toamnă, O infinitate de valuri sărută ţărmul ca într-o iubire medievală O infinitate de mame, plângând cu prunci-n braţe,
1. Presiune, presiune, presiune… . Capul meu. Auu, capul meu. Toate sunetele, cât de mici şi insignifiante ar fi tot se răstoarnă ȋn capul meu. Cred că aud şi materia aceea mică de praf când se plimbă prin aer.
Au fost daci, Și-au fost romani, Cu sânge de dac și de roman, Sânge de Decebal și de Traian.
Sunt aproape douăzeci și patru de ani de atunci, era o zi frumoasă deși eram în luna decembrie. Constanța, frumosul oraș de la malul mării, unde m-am născut și trăiesc și în prezent, era însorit.
“Libertatea e un cuvânt ce bântuie şi hăiţuieşte mintea oricărui om care a cunoscut măcar odata mângâierea aspră vânturilor ce străbat codrii. Libertatea e un cuvânt ce a stat măcar odata
E o lume ciudată… sau cel puțin așa pare de aici, din spatele ochilor mei. Zâmbesc fără motiv, oarecum trist. Privesc pe geam la oamenii care se grăbesc. Privesc atent. Nimeni nu se bucură de parc
Mi-aş scrie doru-ntreg pe apă de-aş putea marea de-un colţ să o apuc şi să o netezesc
Păianjenii, asemenea poftelor carnale, te prind în plasă şi se întind cu repeziciune peste muşchi, tendoane, oase, păr, după care încep, exasperanţi, sarabanda înfăşurării.
“In another lïfe I would make you stay…” zbat coatele ca o fiară capturându-şi bunul nicio legendă nu mi-a trecut tâmplele vreodată,
Aramiul frunzelor se estompa in negre suparari ce il inabuseau pe tanarul roman, impresurandu-l cu molcome zvacniri de alean ranit. Isi simtea tamplele reci, umede si apasate de o greutate fatidica
Și cad. Mă îmbăt cu libertate dar alcoolul ăsta duce la o comă dulce. Ți-am zis că o să cad, și tu nici nu te miști, vrei să mă lași să mă învârt amețită în semicercul libertății.
Drumurile pe care se antrena Teofil Samoilescu suferiseră profund în ultimii ani, datorită influenței celor aflați la putere care dădeau contractele pentru asfaltare în funcție de dimensiunea plicului pe care-l primeau
,,Nefericiții…” își spuse îndepărtându-se de fereastră…,,ah! Ce polemici deșarte… ce idei!” Deschise ușa salonului și dădu de agitația de pe holurile spitalului…Pacienții veneau și plecau, indiferent cum…
Soarele strălucea puternic pe cerul senin. Se anunța a fi o vară frumoasă și plină de distracție. Asta îmi repetam mereu. Și asta îmi și doream.
Hotărât lucru, nu-i plăceau deloc serpentinele, drumul de munte i se părea periculos şi stupid. „Mai bine la noi, la câmpie!”, gândea Ion Ionescu în autoturismul său „Dacia 7349”, când motorul i se opri brusc. Cobori, luă din portbagaj singura… Read more ›
Omul, mai întâi de toate, este animalul al cărui instinct este rațiunea; el nu suferă de boală cât suferă de sănătate; este animalul care atunci când vorbește, înjunghie prada cu vorbe
Libertatea este la început, mereu, doar mergând și observând pe stradă. De la un punct însă se refugiază toată după prima încercare de a o spune Read more ›
Valurile de mătase azurie se zdrobeau de stâncile ascuțite ca niște cuțite. În lumina soarelui ce se îneca în marea sângerie, pistolul marchizului de Sance strălucea nemilos
Libertate au strigat plini de răni Sclavii din lanţuri, Libertate şi-au dorit ocnaşii Răpuşi de suferinţe şi răni.
Iată mâinile lui cerşesc pâine şi apă picioarele au varice dar palmele sunt calde, sunt calde
Cuvânt ce exprimă irealitatea visului meu, LIBERTATE. Aerul, devenit magic, m-a luat pe sus,
Domnul Popescu a fost binecuvântat de tânăr cu lipsa membrelor inferioare, Dumnezeu sau Domnul ştia de lucrul acesta şi chiar dacă domnul Popescu i se plângea,
Libertatea şi-a câştigat-o omul Alungat fiind din Paradis. Pentru libertate a muşcat mărul,
Libertatea,astazi,la dirigentie A fost impuscata I-au ramas ramurile sufland Copiilor scosi la lectie
Ca si cum ploaia aceasta ti-ar curge peste fata Si rostul lucrurilor s-ar misca la fel Intorci in mine carnea care ma misca
Dragi cititori am plăcerea să vă anunţăm tema concursului de creaţie literară a lunii octombrie: “Libertatea“.
