Te-am visat: mi-ai întins o faţă străină şi parcă mi-ai spus: „Sărută-mă!”. Înfricoşată,

Timpul mă ia în galop spre tine şi picioarele calului nepotcovite scot din pietre scântei de dor. *** Îţi văd de departe ochiul, rotund ca un cerc, înconjurându-mi spinarea pe care au făcut cuib rândunele, şi mă dor umerii…prea multe… Read more ›

Am încercat să inlocuiesc durerea cu lumina dar când s-a făcut ziuă, am strigat speriată: “Prea multă lumină, prea multă….” Mă zvârcoleam între pereţii albi ai singurătăţii lumina se reflecta în oglinda timpului şi eu mă uitam în oglinda sufletului,… Read more ›