Pe urmele conștiinței
Poveștile tresar printre cuvinte La candela luminii de apoi Miroase focul liniștea continuă Din spatele cortinei după noi
Poveștile tresar printre cuvinte La candela luminii de apoi Miroase focul liniștea continuă Din spatele cortinei după noi
Pământul trăiește lumina aprinsă Când îngeri păzesc semizei Se-nalță privirea văpaia apusă S-adapă în liniștea pașilor tăi.
Rodiile se trec precum ochiul trece Pe pământ păcatul se întrece Pașii albi ai vorbelor desculțe Se înnoadă peste lacrimi multe
Sorcova vesela Ca la noi la Drobeta Mai langa piata Meva C-avem samanta cu carul Plimbata cu autocarul
Miros de sarbatoare.Se aporpie Pastele.Ma gandesc…na ca m-a apucat pofta:…Imi fierb un ou”.Zis si facut.Scot ibricul,dau drumul la apa,deschid aragazul.Se face repede.
Cuvintele parca nu mai au rost.Rolurile undeva se termina si nimeni nu aplauda.Sa fii trist.Da.E un lux.Adica sa fii fara urma pe fata.Sa nu ai aer daca esti ceva.Cineva esti.Un om.
Ti-am promis carnea drept urma Lapte viu din vechea turma Noapte in margaritare
Rost de candela Dumnezeu s-aprinde Cu fiecare lacrima Cursa din cerul Ce nume nu are
Lacrimei barbare, preoti-I vor smulge Amintiri banale,zambete si miei Curve criminale peste ganduri albe Pururea vor scurge curgerea din lei
Afara ninge.Parca si zapadasau fulgii au miros de tamaie.Intri in biserica.Drumul e anevoios.Pasii lasa urme .Batranii ajung greu.Clopotele se aud de departe.
Linistea se asternu peste sat Dintr-o data la capatul ulitei Cativa copii se luptara cu cirese Miros incins de mere coapte
Umbla ursii pe la lume Rosturile sa le adune Sa le puna pe colaci Sa le imparta la saraci
Libertatea,astazi,la dirigentie A fost impuscata I-au ramas ramurile sufland Copiilor scosi la lectie
Ca si cum ploaia aceasta ti-ar curge peste fata Si rostul lucrurilor s-ar misca la fel Intorci in mine carnea care ma misca
Te prefaci ca esti descult Cand in soapte te afunzi Sa te imparti i resturi moi Dar la ziua de apoi.
Pornind de la ideea de suflet Marinarii au transformat Cuvinte in mari Apoi le-au aruncat in adancuri
Linistea se asternu peste sat Dintr-o data la capatul ulitei Cativa copii se luptara cu cirese Miros incins de mere coapte venea din
Ciuturile nu mai au apa Dau pamant la oameni Ca sa le treaca setea Pofta de apa sa nu le arda
Cade cerul in-un colt de apa Iau galeata poleita-n stele A scapat lopata intr-o groapa Scaparand poemele rebele
Zapada ninge Furtuni de viata noua Se ridica deasupra mortilor Viii au treaba Impart paine
Zapada alinta ingerii Trecerea sa-i fie mai aporape Tamaia o da de pomana Cu paine
Ce faci candela uscata De pamant tare strigata Numele-ti zacut in munti
Piatra alba de pamant Glaul carnii cel mai sfant Apa sa te faci curata Sa ramai neblestemata
Ninge-ma pamant cu foc Laptele ce tii in joc Sa te stamperi peste moarte Foc de carne peste toate
Pamantule cu apa multa Imparte candela desculta Si iarta ingerul curat
Ca si cum as scrie aceasta poveste As arata privirea la lumina rosie Geamurile le-as imparti la saraci
Dimineata se aprinde lumina Pasii tai singuri miros a carne Ceasul se duce la biserica Sa stie armoniei de frica
Soarele tuseste Peste pamant Se apleaca literele Fara sa fie imbatate