Frământări din neant
Am lacrimi de tăciune pe faţa de pământ Durerea îmi rămâne şi încă tot mai plâng. Nu mai este în ceruri perdeaua gri de vise. S-a disipat în nouri, speranţele-s apuse.
Am lacrimi de tăciune pe faţa de pământ Durerea îmi rămâne şi încă tot mai plâng. Nu mai este în ceruri perdeaua gri de vise. S-a disipat în nouri, speranţele-s apuse.
Irozii ne-nconjoară cu gânduri necurate Şi ne cuprind pe-alocuri cu răutatea lor. Ne pierdem inocenţa, ne pierdem chiar prin fapte. Rămâne Omu-n veci…un simplu muritor.
Frânturi de veac se-aşează-n noi Prin clipe certe de eternitate. Pare că timpul uneori s-a scurs şuvoi Ca o cascadă infinită de etape.