Categories

Archive

Pelegrinul

Am obosit visând o nouă dimineaţă, De prea mult cer sub pleoape privirile mă dor, Şi-n jur, cât vezi cu ochii, pământu-i plin de ape

Absurd

Încep din nou a ma gândi cum tot ce vad dispare În marea lacrimilor vii, vărsate peste trupuri goale, Încep din nou a-mi aminti a mea copilărie