Înrâurire
Cînd în limba dragostei, muzele încep să cînte Într-un glas desfătător, zămislit să ne încânte Cînd amorul lin plutește, dulce vis ne înconjoară
Cînd în limba dragostei, muzele încep să cînte Într-un glas desfătător, zămislit să ne încânte Cînd amorul lin plutește, dulce vis ne înconjoară
Simt cum mă prefac în unde de H2O, mă prăvălesc, mă scurg, mă reped, îmi place viteza mea, sfredelesc munții, mă strecor în ravene, mă arunc de pe stânci în căderi abisale și abia aștept impactul care-mi va da
După ce că-i știrbă, slută Incultura S-a trezit neghioaba, să deschidă gura Întreabă ironic, ponegrind Cultura: “Vii în astă seară, să vezi veselie
Cobor în iad, pe o spirală care e doar dus, e fără întors, este fără suiș, pe această spirală se poate doar coborî, este Spirala Cianurilor. Dar vai! odată coborât nu mai ai încotro, nu mai poți urca