Probleme de suflet…
Motto: „Cuvântul scris este amprenta nescrisă a sufletului” (O.E.) – Până aici ne-a ajutat Dumezeu! zise bădia Marcu făcându-şi cruce.
Motto: „Cuvântul scris este amprenta nescrisă a sufletului” (O.E.) – Până aici ne-a ajutat Dumezeu! zise bădia Marcu făcându-şi cruce.
Lăsat în grădina cu mere, anume slobod , unui mustang, nu-i veni să creadă în libertate… Iarba, mult prea crescută, chiar trecută
“peste codrii stă cetatea” unde tânăr Eminescu, „adevărul”’nalţă-n valuri Prin al doinei sacru cânt , printr-o liră –
Printre valurile tulburi ale nopţii Sufletul – pribeag, aleargă să cuprindă – Când ajunge-va, felia de pâine albă,
Să nu te sperii frate, ieri n-am venit la tine, nici mâine n-oi veni – ograda-i plină cu care, de cai trase sau de boi – acum
„Fulgerele lovesc întotdeauna piscurile, nu văile” (Proverb latin) Într-o vreme când maşina timpului evoluase foarte mult, calculatorul preluând, din mers, gândirea creierului uman
Mihai Eminescu spune într-un articol de publicistică: „Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul…” La prima vedere un citat sofisticat, chiar foarte sofisticat,
Am împlântat sabia în propriu-mi gâtlej limba, ascuţită să-şi oprească vorbitul…
„Poezia lui Eminescu”, spunea Mihail Dragomirescu, „este fiica genialităţii sale creatoare. Iar genialitatea creatoare este puterea mistică de a
Motto:” Lacrimile oamenilor buni nu cad pe pământ ci în braţele divinităţii” (proverb chinez)
„Dacă adevărul vostru nu va fi mai presus de adevărul cărturarilor şi fariseilor, voi nu veţi intra în împărăţia lui Hristos” (Matei 5,20)
Motto: „ Prietenia dezinteresată este arma cea mai puternică împotriva haosului acestui prezent…” „Vântură, Doamne, pleava lucrărilor noastre cu vântul milostivirii tale” ( din Stihia la Vecernia Duminicii Fiului Risipitor) Strămutată, doar de dragul celor care-şi vor mutată natura în… Read more ›
„Omul, este praf învăluit în fantasme” (Emil Cioran) Indiferent de ziua când vede lumina zilei, Soarele primenindu-i obrajii lapte-crud,
Alunecoasă, cu suişuri şi coborâşuri, marţea dinainte de marţi, ţiteră plângăcioasă, nebună de patima statului în fruntea săptămânii, jeleşte continuu de dorul preamăriii… „-…vai, lumea e mică şi marţea e mare cât ziulica din săptâmănă… mocirla din sufletul omului întunecă… Read more ›
Dimineaţă. Roua – uscată nu mai spală înăspritele tălpi şi picioarele, colbuite, crăpate şi pline se sânge aproape că plâng neputinţa-ne când, mâinile culeg seminţele şi poamele pământului roşu de atâta încins… Soarele, parcă nici n-a apus, aşa devreme ne… Read more ›
Zâna dimineţilor aceste cu surâs sprinţar, şăgalnic, îşi întinse mâna, încet lăsând să curgă apa vie din izvorul nemuririi… Ridicându-şi fruntea către ceruri dulcea zână cu părul bălai îşi oglindi privirea în seninul blând al cerului, degetele-i cuprinzând măreaţă rază… Read more ›
Alchimie. Florile, din pământ răsărite – udate de roua cerului, continuu îşi hrănesc mlădiţele cu mreaniţa – putrefacţie de frunze, de gaze, de uscăciune de om, de pom şi patruped… Alchimia florilor o cunoaşte albina ori viespea sau bondarul,… Read more ›
Perechi de ochi – culori curcubitacee Înfloresc în grădini înmiresmate De iubire – Flori născute pe altarul jertfei de sine, Flori născute prin jurăminte divine, Flori născute, la rându-le să înflorească… În legea nescrisă a iubirii interzise Flori de cuvânt… Read more ›