Curcubeul amintirii e stăpânit de frământare Zbuciumul îndrăgostirii veghează a ploii sărutare! Furtuna sufletului umbrește mângâierea inimii Iar magia trăirilor e străbătută de fulgerul distanțării…

Noțiunea timpului nu mai e,s-a pierdut Printre însemnările unui absent trecut`! Răsfoiesc trăirile inimii, deja prăfuite Numai pe cenușă unui suflet stins iscălite…

Închis într-o carceră sumbră și pustie a inimii, Sufletul prizonier ispășește pedeapsa fără vina a știi. Judecat de destin și condamnat de iubire,fără apărare Devine deținutul sorții fără a avea drept de eliberare!

Gândurile sunt înfrigurate de același dor străin Pierdute ca pașii în zăpadă,fără a ști de unde vin Numai făclia trăirii e fantasma ce pare să învie Rătăcită în crivățul uitării,precum o dragoste târzie

Sufletul e lipsit de a inimii bătaie Asemeni unui felinar,fără urmă de văpaie! Nicicând nu se va înălța la cer Precum privirea unui înger…