Depărtare
Tu, depărtare, m-ai urmărit tot timpul! Când eram mic, țineai poveștile departe Astfel încât să n-ajungă la mine. Ce nu-ți plăcea? Că mi le citea mama?
Tu, depărtare, m-ai urmărit tot timpul! Când eram mic, țineai poveștile departe Astfel încât să n-ajungă la mine. Ce nu-ți plăcea? Că mi le citea mama?
Asta e povestea mea…sau poate a ta, a lui…a oricui. Ba nu. Nu e povestea nimănui. E doar o sumă de alegeri proaste care cu greu ar putea alcătui o poveste.
Deasupra tuturor. Şi totuşi niciunde! Nici pe Pământ, însă nici în Cer. De fapt, ce e
Se uită la ceas, e puţin peste miezul nopţii şi mai are încă două străzi de străbătut până să ajungă în
te plesnesc peste ochi şi peste gura care vorbeşte prea mult peste chip
Drumețul cu aripi crescute din zestre porni
Timidă, mă uit din nou peste data din calendar. Este deja ianuarie 2012. Nu îmi vine să cred cum de timpul a zburat atât de repede. Parcă mai ieri sărbătoream venirea anului 2011, iar acum el a zburat atât de… Read more ›
Zâna dimineţilor aceste cu surâs sprinţar, şăgalnic, îşi întinse mâna, încet lăsând să curgă apa vie din izvorul nemuririi… Ridicându-şi fruntea către ceruri dulcea zână cu părul bălai îşi oglindi privirea în seninul blând al cerului, degetele-i cuprinzând măreaţă rază… Read more ›
Aş vrea să mă extrag dintr-o poveste. Sau să-i transform finalul într-unul fericit. Aşa cum, în copilărie, voiam să schimb finalul poveştilor care se terminau trist.