Eram în practica  de specialitate,a anului doi de facultate, în Oltenia. Câmpia cu pielea zbârcită şi crăpată ,zace întinsă şi deshidratată, în arşiţa dupa-amiezei sufocante.

Un grăunte mic şi galben sclipi în întunecimea camerei, orbindu-mă cu lumina lui. Fâşâitul care veni din alunecarea lui spre fundul de sticlă al coliviei transparente în care se afla

Un tată se plimbă cu fiul său pe bulevardul principal din oraş. Copilul priveşte în jur stingher. După un timp se adresează părintelui său:

Era o iarnă geroasă. În șemineele din fiecare conac, limbile de foc jucau vesele, în timp ce stăpânii închinau un pahar de vin cu vecinii în fața focului

Fericirea constă, în primul rând, în sănătate. (George William Curtis) Soarele de toamnă o învăluie cu razele lui blnde, în timp ce, Ana privește marea și ascultă gânditoare sunetul valurilor

Mănușile albe din dantelă erau de mult uitate pe măsuță. Se auzea doar aerul ce îi intra in plămânii  goi și undeva, pe fundal, sunetul ploii. Trupul ei alb era ascuns in baldachine și  matase

Fost profesor de istorie antică, puţin cam brunet, dar patriot până în măduva oaselor, după unii, chiar naţionalist înrăit, domnul Ion Ionescu era mândru de sorgintea poporului din care făcea parte

1. Presiune, presiune, presiune… . Capul meu. Auu, capul meu. Toate sunetele, cât de mici şi insignifiante ar fi tot se răstoarnă ȋn capul meu. Cred că aud şi materia aceea mică de praf când se plimbă prin aer.

Sunt aproape douăzeci și patru de ani de atunci, era o zi frumoasă deși eram în luna decembrie. Constanța, frumosul oraș de la malul mării, unde m-am născut și trăiesc și în prezent, era însorit.

“Libertatea e un cuvânt ce bântuie şi hăiţuieşte mintea oricărui om care a cunoscut măcar odata mângâierea aspră vânturilor ce străbat codrii. Libertatea e un cuvânt ce a stat măcar odata

E o lume ciudată… sau cel puțin așa pare de aici, din spatele ochilor mei. Zâmbesc fără motiv, oarecum trist. Privesc pe geam la oamenii care se grăbesc. Privesc atent. Nimeni nu se bucură de parc

Păianjenii, asemenea poftelor carnale, te prind în plasă şi se întind cu repeziciune peste muşchi, tendoane, oase, păr, după care încep, exasperanţi, sarabanda înfăşurării.

Soarele strălucea puternic pe cerul senin. Se anunța a fi o vară frumoasă și plină de distracție. Asta îmi repetam mereu. Și asta îmi și doream.

S-a ȋntins pe covor cu picioarele ȋndreptate către fereastra deschisă şi ,inspirȃnd puternic, şi-a ȋnchis ochii, clipind frenetic. Ȋncă nu ȋi venea să creadă.

Seară de seară, dimineaţă de dimineaţă. Adică.. zi de zi. Sunt tânăr, sunt în putere, am tot viitorul în faţă… şi totuşi. N-am decât o prietenă adevărată. Când nimeni nu mă întelege, doar ea este acolo cu mine

Pentru draga mea Ana Pentru  că deții o parte mare din inima mea și ai construit o parte din ce sunt astăzi, pentru că împreună am adunat frunze uscate în parc, pentru că am mers prima oară la

De mult nu am mai simţit prospeţimea aerului, de mult sufletul meu nu a mai fost atins de o persoană care să vrea să mă înţeleagă, să mă cunoască, să îmi răsfoiască gândurile pagină cu pagină

Caut anotimpul regăsirii.Visez la o linişte sufletească pe care tu ai putea-o inunda cu cuvinte de dragoste.Unesc inima cu sufletul şi fac peste tot notiţe, degeaba

Lumina pătrunde timid prin draperia albă şi deasă. Din când în când, câte o pală de vânt vălureşte faldurile impozante ale acesteia

În liniştea răcoroasă a nopţii ţăcănitul maşinii de scris a fost înlocuit de bătăile majestoase ale tastaturii aflate în faţa unui monitor în mare parte alb

Un scârţâit… O cucuvea ce e pe post de ceasornic. Bătăile limbilor ceasornicului îmi dau senzaţia de pace, linişte, relaxare. Ce poate fi mai frumos decât să te odihneşti

Lucrarea mea este un vis și o scrisoare care sper ca va ajunge la bunicul meu. – Copilăria nu este doar o perioadă din viață fiecărui om,este o stare de spirit Read more ›

,Nu se poate! își spuse închizând ochii. ,,Așa ceva nu se poate, domnul meu! Ce este acest spital? Ce mojicie, spuneți-mi ce joc jucați că să îl joc și eu!..

Avea nişte ochi mari, goi, mâloşi, ca o mare după furtună. Ştefan arata întocmai precum un bărbat frumos ce a pierit în urma unui înec. Era dascăl la o şcoală într-un oraş departe

Ia-mă și lasă-mă amintire… Deşi cartea pe care o cumpărase ieri de la Moş Ionel- bătrânelul simpatic care aduce adesea cărţi de la Bucureşti- era îmbibată de ceaiul de tei pe care doica i-l pusese pe noptieră

Zorii zilei așteptau cuminți după crestele munților începerea asaltului asupra beznei. Așezat la o masă, în cantină, își servea în liniște puiul cu cartofi prăjiți