Am strans usa sa-l palmuiesc Sa facem o intelegere, poate doua. Sa stiu pentru ce am dat lacrimi afara

Șovăiesc în fața subtilității slăbiciunii. N-aș crede în etern dacă nu mi-ar fi teamă de a mă trezi chiar mâine în neant.

In lanturi de pizma cand tu te-ai inchis, Hot de lumina, jaf nedescris, Drum prin piatra ti-am sapat catre cer,

nu era timp să primenesc aşteptarea nici zorii sau roadele apusului ieri culegeam în joacă cîte un bordei de piatră al serioaselor furnici şi dăruiam emotiv fiecărei clipe o amăgire scursă din chipurile falnice ale istovitoarelor zile De Florina Stan… Read more ›

Pe-o masă prăfuită stă Paharul meu Şi-l sorb de-o veşnicie Din priviri Nu pot să-l beau, n-am voie Paharul acesta plin cu durere O să mă contorsioneze, O să-mi spargă sufletul. De-o veşnicie aştept Durerea se metamorfozează lent Au murit… Read more ›

Te-am visat: mi-ai întins o faţă străină şi parcă mi-ai spus: „Sărută-mă!”. Înfricoşată,

Timpul mă ia în galop spre tine şi picioarele calului nepotcovite scot din pietre scântei de dor. *** Îţi văd de departe ochiul, rotund ca un cerc, înconjurându-mi spinarea pe care au făcut cuib rândunele, şi mă dor umerii…prea multe… Read more ›

Am încercat să inlocuiesc durerea cu lumina dar când s-a făcut ziuă, am strigat speriată: “Prea multă lumină, prea multă….” Mă zvârcoleam între pereţii albi ai singurătăţii lumina se reflecta în oglinda timpului şi eu mă uitam în oglinda sufletului,… Read more ›

şerpi care se încolăcesc pe umerii goi în cor de lacrimi sufletele noastre fac dragoste noaptea pe la colţuri de blocuri mâzgâlite de graffiti zace pe nicăieri trandafirul roşu din nopţi ploioase în cafeneaua cu miros bărbatesc miroase a tine… Read more ›

Stai la colţ de stradă cerşind atenţie, te întrebi când ai încetat să mai fi om. c-o mână schingiuită, c-un picior rupt, c-o parte din tot ce nu mai ai plângi! Plângi, cerşetorule că Dumnezeu te-a uitat şi mai plângi… Read more ›

în gara tombală de la periferia oraşului e o tăcere deplină stau de cateva ore pe o bancă

Visul cosea flori de colțul ungherelor gri. Ploua, ningea, zbucium curgea ca o dorință mijită peste clocotul gândului meu. Înaintea tâmplelor mele gonea sudoarea emoției de gheață. Cunosc doar fluturi de noapte care picură cerneală, penițe care nu mai aleargă… Read more ›

Când timpul m-a-ntrebat: “Credeai că o să scapi?” I-am răspuns sincer că bătrâneţea

Timpul pare a fi o mana de nisip ce mi se scurge vara printre degete Acum a mai trecut o luna… Se fac trei de cand te-am cunoscut