Categories

Archive

Interviu cu castigatorul lunii martie

Stimati cititori am deosebita placere sa va prezint pe Cristina Gherghel autoarea operei “Am vrut sa simt ca traiesc“ castigatoarea concursului de creatie literara din luna martie cu tema “Viitorul”

Castigatorul lunii martie

Minunati cititori am placerea sa anunt castigatorul lunii martie cu tema “Viitorul” : Cristina Gherghel cu opera “Am vrut sa simt ca traiesc“

Virgula – o maladie ?

Avalanşa de scritori, a intelectualilor, care din lipsă de ocupaţie îşi eliberează spiritul măcinat de frustrare, de nemulţumire, dacă nu chiar de angoasa specifică

Inocenţă pierdută

muţi de uimire am rămas când am văzut mieluşelul luând-o la fugă bezmetic parcă şi nu l-am mai prins, nu

O şansă, un nou început

Și brusc, se trezește singur în camera sa întunecată stand încremenit în patul său rece și umed. Este cuprins de o frica sfâșietoare ce ii ajunge în măduva oaselor

Si timpul are nevoie de timp

Trecutul nu mai inseamna mare lucru- este o casa in care obisnuiam sa locuiesc si pe care am lasat-o in urma, nu fiindca nu o puteam intretine

Viitorul

Viitorul cu tenebrele lui parcă, parcă ne atrage spre final. Cu toţi ne dorim ca viitorul să vină mai repede, ca fiecare să îşi îndeplinească dorinţele, fie o maşină nouă

Un punct de vedere

Viitorul poate fi clasificat. El poate fi simplu sau complex. Există viitorul apropiat si viitorul îndepărtat. Viitorul optimist, viitorul pesimist. Viitorul individual, viitorul colectiv. Cert sau incert. El poate fi facil sau dificil.

Ce spune Timpul despre timp?

Trecutul despre Viitor: Cine este el, de fapt? Toată lumea vrea sa privească spre el Cu seninătate şi speranţa. Dar toţi rămân prinşi în mine,

Bye-Bye

Piuuu… căldură mare, mon cher. Observ că toți din trupă se concentrează asupra subiectului. ”Scrieți, băieți, numai scrieți!” Scriem, nea Heliade, dar nu orice

Ideal – Speranţa

De ce când eu am mult, eu vreau mai mult? De ce nu mă mulţumește nimic și vreau să urc să urc? De ce nu-mi zic privind în urmă: ”e destul”!

Plictiseala

Plictiseala se plimbă pe stradă Îmbrăcată în palton Și purtând sacoșă Se minte că e folositoare

Nostradamus

S-a dus și februarie, E la porți aprilie, Iarna parcă s-a sfârşit, Dar primăvara n-a venit.

Atat de marunti!

Toamna pornea trufașă în plinătatea ei, cu foșnete triste sub pașii umbroși pe care îi făcea în ocolul său de peste ținuturile veștede. Mâinile sale de aramă atingeau

Viitorul Romaniei

Strigam mereu si criticam ca mai nimic noi nu avem, Dorim mai mult, mai ieftin, mai usor, Batandu-ne cu pumnii-n in piept,

Veșnicia unei clipe

E seara-n asfințire, Și plină-i de povești Luna printre stele, Cînd tu în cale-mi ieși.

Poate

Mă tot întreb dacă ți-e bine Ai reușit să treci de mine? Mă tot întreb și mă crispez Un cuib în suflet îmi păstrezi?

Ceva

Ceva e-năuntru meu și urlă, Ceva se zbate și se luptă Năuntru meu atât de cunoscut, Astăzi sau poate ieri, eu te-am pierdut…

Am vrut să simt că trăiesc

E toamnă, seară şi plouă. Aşezată pe fotoliul moale, aflat înaintea şemineului, mă uit pierdută la flăcările vivaci de un roşu portocaliu.

As vrea

In natura as vrea sa fiu Sa privesc peste pustiu, Peste satul cel din vale Si peste padurea mare.

Natura noaptea

Stau acu` timid in casa Si privesc peste fereastra, Mandra luna cum straluce` Multe ganduri le mai duce.

Ganduri

Multe ganduri spulberate , Vise multe sunt plecate, Au plecat pentru vecie Si s-au dus spre nimicie.

Ce zi!

O aromă îmbietoare mă trezeşte. Deschid ochii. Frumoasa mea prietenă, o blondă platinată, cu corp de manechin, mă serveşte cu cafeaua dimineţii. O savurăm împreună

Suna a cliseu

E aproape doua dimineața și simt ca am găsit o soluție cu privire la neplăcerile de care am parte în ultima vreme. Nu știu dacă “neplăceri” e cuvântul potrivit pentru ca tot

Narcisitate

Ard între idoli să te găsesc Doamne caută-mă Tu cu pașii cei mai mici m-am ascuns și nu-ți spun unde dar Tu știi câte păcate am în mine

Renaşterea 2.0

Să te trezeşti pe o canapea străină, să surprinzi cu nişte ochi împăienjeniţi mişcări haotice ale unor perdele la fel de necunoscute

Viitorul

Creatia dumnezeiasca omul a ajuns sa nu mai duca viata placuta pe pamant deoarece pamantul a fost atacat de etraterestrii si multi oameni au murit in acel razboi