Era marţi şi luna iunie în calendar, cînd mă plimbam alene pe strazile imense ale Parisului, admirînd chiar şi cele mai mici detalii, dar mai cu seama clădirile ce parcă ma priveau mîndre de la înălţime zicîndu-mi:

            Lumea-i visul sufletului nostru. – Mihai Eminescu         Mă aflu în Portul Tomis în orașul meu natal, Constanța, situat la malul Mării Negre. Este o zi frumoasă de vară. Privirea mea, visătoare, străbate întinderea nemărginită și albastră a mării

De mult nu am mai simţit prospeţimea aerului, de mult sufletul meu nu a mai fost atins de o persoană care să vrea să mă înţeleagă, să mă cunoască, să îmi răsfoiască gândurile pagină cu pagină

Caut anotimpul regăsirii.Visez la o linişte sufletească pe care tu ai putea-o inunda cu cuvinte de dragoste.Unesc inima cu sufletul şi fac peste tot notiţe, degeaba

Lumina pătrunde timid prin draperia albă şi deasă. Din când în când, câte o pală de vânt vălureşte faldurile impozante ale acesteia

În liniştea răcoroasă a nopţii ţăcănitul maşinii de scris a fost înlocuit de bătăile majestoase ale tastaturii aflate în faţa unui monitor în mare parte alb

Un scârţâit… O cucuvea ce e pe post de ceasornic. Bătăile limbilor ceasornicului îmi dau senzaţia de pace, linişte, relaxare. Ce poate fi mai frumos decât să te odihneşti

Reprezintă toate visele şi speranţele vieţii. Am încercat să redau tot ceea ce ne influenţează, încântă sau ne produce teamă.
Read more ›

Personajul principal al lucrarii este innebunit de un vis in care fusese rpins in hora ielelor. Doar dansul calusarilor il mai poate salva. Read more ›

Lucrarea mea este un vis și o scrisoare care sper ca va ajunge la bunicul meu. – Copilăria nu este doar o perioadă din viață fiecărui om,este o stare de spirit Read more ›

,Nu se poate! își spuse închizând ochii. ,,Așa ceva nu se poate, domnul meu! Ce este acest spital? Ce mojicie, spuneți-mi ce joc jucați că să îl joc și eu!..

Avea nişte ochi mari, goi, mâloşi, ca o mare după furtună. Ştefan arata întocmai precum un bărbat frumos ce a pierit în urma unui înec. Era dascăl la o şcoală într-un oraş departe

Ia-mă și lasă-mă amintire… Deşi cartea pe care o cumpărase ieri de la Moş Ionel- bătrânelul simpatic care aduce adesea cărţi de la Bucureşti- era îmbibată de ceaiul de tei pe care doica i-l pusese pe noptieră

Majoritatea lucrarilor au de asteptat inainte sa devina clasice, dar absolut totul in “Visul din tren” este material pentru o opera clasica inca de la inceput. Read more ›

Zorii zilei așteptau cuminți după crestele munților începerea asaltului asupra beznei. Așezat la o masă, în cantină, își servea în liniște puiul cu cartofi prăjiți

      -1- –          Ioano, tu crezi în spirite, dubluri pe altă lume sau pe astă lume? –          Ce naiba vrei să zici? Ioana îl privi sictirită. Mereu vii acasă cu câte o idee dementă.

Visul unei nopți fără tine… Delir crunt și un prezent care mă lovește sălbatic, încercând să mă aducă cu picioarele pe pământ. Capul oricum rămâne în nori

Si doar i-a zis mama sa fie mai atent; acum va intarzia la bunica pentru ca a facut pana la bicicleta. Ca sa fim sinceri, nu prea a fost vina lui ca niste copiii rai

Trecuseră câteva ore, care mi se părură a fi minute. Brusc mi-am dat seama că afară era deja noapte şi probabil că ai mei îşi făceau griji

„Aseară am visat trenuri, erau multe și multicolore și umbreau marea de oameni care își ducea împovărată bagajele. Aseară am visat trenuri și m-am trezit liberă

Domnica  se  aşeză  pe  bancă.  Era  locul  ei  preferat  din  parc:  a  treia  bancă  de  la  bazin,  pe  partea  stângă.  De  aici  putea  vedea  în  linişte  luciul  apei,  copiii  gălăgioşi  care  se  jucau

– 10 lei 50, domnișoară. – Din Centru până aici? Te-ai învârtit ca titirezu’ ca să mă furi în stil mare. – Atunci de ce n-ați mers pe jos? Eu îmi fac doar datoria…

Pe fiecare plantă din grădină au aparut  pete după ploaia de ieri. Frunzele sunt hâde, mutilate, grotesc de schingiuite, ca niste oameni bătrâni murdăriţi de trecera timpului.  

Pe geamul atelierului improvizat lumina se prelinge lovind mese murdare de visele multor încercări. E linişte, toată lumea este plecată, numai muştele caută neobosite

Dragă mamă, Strădania mea de a birui în viaţă se sfârşeşte aici.Deşi clipa în care puteam să-ţi văd chipul mi-a fost furată, cu fiecare adiere a vântului prezenţa ta închipuită mă copleşeşte

Trenul oprise  în Roşiori,iar călătorii coborau acum ,pe capătul de peron înţesat de lume.Printre ei,cu geanta mică de voiaj ţinută strâns într-o mână de frica hoţilor

Al tău suflet curat Inima din palmă atunci mi-a furat. Am știut de-a doua zi

Copiii sunt minunati! Copii sunt buni si inocenti! Povestile frumoase sunt intotdeauna cu si despre

Motto:” Lacrimile oamenilor buni nu cad pe pământ ci în braţele divinităţii” (proverb chinez)

Când singurătatea dă de-a dreptul,eşti pierdut căci e ca o boală care vrea să se

N-am să ştiu niciodată cine eşti. Am să scriu rândurile astea cuiva necunoscut şi mâine când am să le citesc din nou nu voi mai şti nici eu cine sunt. Am să mă pierd în noapte şi în gânduri, în… Read more ›