Abisul amintirilor
Reflectez prin prisma trecutului şi tind să mă afund în amintiri. Pentru prima oară nu ştiu cum sau cu ce să încep. Mergeam alene ,pierduta printre gânduri,lăsând în urmă doar lacrimi.
Reflectez prin prisma trecutului şi tind să mă afund în amintiri. Pentru prima oară nu ştiu cum sau cu ce să încep. Mergeam alene ,pierduta printre gânduri,lăsând în urmă doar lacrimi.
Plimbări însorite prin lanul de secară. Zile cu soare, chiar dacă la un capăt al lor legiunile întunecate stau gata să se dezlănțuie. Ne aruncăm în fiecare zi în gol, fără parașută. Credem în
Ciorchini de stropi de picături de ploaie Se scurg pe barba mea, Şi-aştept ca iarna să mă-ndoaie
Erau bidoane de un litru cu minciuni. „Priveşte sub capac!” şi mi-am luat ghimpe… Erau bomboanele de pom fără bomboane – de fapt, erau doar ambalaje goale,
În gară, mereu alţi călători. Acelaşi Ceas cu limbile strâmbe, măsurându-le trecerea. Admir cu nesaţ culorile toamnei şi-i mulţumesc lui Dumnezeu. Ştiu eu pentru ce. Lângă mine, orbul oftează. În ce culori vezi tu, omule, toamna? Câinele i se lipeşte… Read more ›