O! suflet rătăcit în lăcomie,
după ce crezi că alergi?
ai pășit deja în agonie
de-atîta fugă fară-un sens!!!

te naști să mori,
însă ca să trăiești
să rîzi, să plîngi, să zbori
nu să te pustiești!

dar ai uitat de tine,
nu te mai recunoști!
pretinzi că-ți place lumea,
dar în adinc ești gol.

Întoarce-te-n lumină,
nu te mai zbuciuma!
pătrunde- adinc în taină
ca să plutești în val!

De Petrea Aurelia