Jucăuşe se ating
Umbrele de curcubeu
Printre văluri de cristal
Unde-aş vrea să dorm şi eu.

Să plutesc printre rubine
Şi să gust a lor dulceaţă,
Să înot fără-ncetare,
Să beau până dimineaţă.

Să ridic în slăvi licoarea
Ce-mi desfată sufletul,
Să zâmbesc în alinare
Până-nghit şi cugetul.

Viaţa parcă-i mai frumoasă
Când trăieşti în damigeană.
Unii oameni chiar o văd
Ca pe-o mândră curtezană.

Uiţi şi doruri şi probleme,
Uiţi de boli şi-alte dureri
Şi continui tot mai tare
Desfătări şi-alte plăceri.

Iar în zori când te-oglindeşti
În al tău viteaz pocal
Cu ochi mari şi mintea-n ceaţă,
Iar te simţi un armăsar.

După două ore şi un pic
Ai mai bea, dar nu mai poţi.
Damigeana acum e goală
Şi tu crezi că mergi pe roţi.

Bată-te vina, băutură,
Elixir de tinereţe!
Aş bea mai mereu, într-una.
Ce-i aceea bătrâneţe?