In primul rand vreau sa mentionez ca imi place fantastic. Se aliniaza poli, tehnologia o sa calculeze mai repede ca noi in cativa ani, putem sa ne inchipuim mai multe dimensiuni decat demonstram ca am putea. Limitele sunt impinse, in fiecare zi ne avantam cu toti spre necunoscut.
Foarte curios cum stim de altfel ca timpul nu exista, mai mult nu trece ci noi ne miscam prin el sau poate ca totusi trecem in acelas timp.

Cea mai mica particula se comporta diferit in functie de cum o privesti. Fiecare dintre noi suntem intruchiparea constiintei. Cand elevul este gata maestrul se va arata; mai usor s-ar intelege ca nu exista nici un maestru, tu esti.

Cum se face ca putem demonstra ca ceva exista si in acelas timp nu este acolo.
Sa revenim la subiectul care imi palce mie cel mai mult, sau cel putin unul dintre ele; Rabdarea.
Imi amintesc cand aveam mai multa rabdare, acum vreau pur si simplu sa pot sa ma plimb frumos prin timp sa vad ce mai fac prieteni nostri extraterestri, sa comuni cu niste daci ceva,sau sa inteleg sau cine stie care va fi starea de constientizare in acel punct, sa nu uitam de faptu ca fiecare sau oricare oricare va fi stare de maxima existenta, vom fi cu totii acolo sau niciunu, probabil asta si inca alte lucuri se vor intampla independent de notiuni ca timp, carbon sau dragoste

Cu sigranta optimistul din mine vrea lucrurile astea si mai mult acum,intrebare e cum sa fac. Am invatat ca trebuie sa actionezi sa faci ceea ce iti imginezi, la fel ca orice faptura din univers un simplu gand poate fi extrem de eficient.

Fiti fara griji, am gasit solutia problemei si implicit am dat peste o problema si mai mare. Putem sa ne antrenam, ca orice alt lucru si rabdarea poate fi antrenata. Cineva a zis ca lucrurile bune sa intampla celor care asteapta;contradictoriu oarecum cu stare fiecarui om de a actiona.
Asa numita viteza si accelerarea cu care ne deplasam ma fac sa ma bucur stiind ca evolutia isi urmeaza cursul. Ca urmare a acestui lucru vrea ca toti curiosii sa se trezeasca.
Imi inchipui cu greu o lume atotstiutoare, sensul de lume asa cum il cunoastem poate sa nu insemne nimic, poate sa insemne totul.

Intr-o nota mai comica as putea spune:”O sa astep in continuare sa-mi revina rabdarea”
Asa ca dragi mei voi incheia prin a va reaminti ca: Nu vreau rabdare, rabdarea este a mea.

Acestea fiind spuse am incredere ca pentru cei care se aventureaza drumul este mai important iar pentu cei care nu au reusit sa urmeze firu narativ, va rog nu va impacientati pot explica si cu un cantecel:

De Acty