În zîmbet de copil îmbrățișez pămantul,
Îi stropesc țărîna cu lacrimi calde,dulci
Îi slăvesc tăcerea, Sfîntul!
și farmecul în dans de fulgi.

Mă întorc spre tine ,Mama! A tot ce e Suflare!
Prind rădăcini de stîncă nezdrobită, îți făuresc altare.
Pe drum neprihănit de iarba, eu mă întorc la tine,
Pe drum de ape dulci-sărate ,eu iarăși vin la tine.

Alerg prin cîmpuri de culori,
De parcă-am renăscut
Nu-mi pasă dacă trec prin spini sau flori
La tine mă întorc Pămant

De Petrea Aurelia