În dimineaţa asta m-a izbit trăirea gri ce plutea pretutindeni peste
materie. Nimic nu avea culoare. Totul era înecat într-un gri cu tentă de ceva.
Parcă şi gândurile , atât de simple , erau pline de praf. M-am azvârlit în
nepăsarea luminoasă. Aşteptam înserarea ca pe cel mai apetisant venin. Timpul a
trecut ca un gând. Lumina farurilor , grăbind către mine s-a împiedicat de
stâlpi şi m-a improșcat cu valuri de pâlpâire. Pe asfalt, umbra ei se pierdea în
urma de gri lăsată de amintire.
Te-am întâlnit pe o pană de gând.Te pierdeai tiptil printre rămurele de
raţiune. M-am aprins cu sclipirea ta. Apoi, ţi-am ascultat neliniştea ce-o lăsai
să se prăbuşească pe asfalt, nelinişte ce aluneca din ochii tăi de catifea.Mi-ai
şoptit imbătari reci de lămurire şi m-am sufocat de oglindirea lor. Din suflul
pur, tresăltare plină de trăire, mă topeam într-o mocirlă de un banal şi crud
bun simţ.
M-am trezit singură. Doar eu, restul era un fundal:ecou , o şoaptă şi-un
pastel cu lună plină. Mă contopeam şi mă înţepam în simţăminte de cristal ,
simţăminte domolite în gânduri vechi, pline de naftalina. Apoi am auzit brutalul
sacadat al cuielor bătute în idealul meu. Rugina lor, rece şi plină de raţional,
s-a strecurat tiptila printre fragmentele frânte. Ieri am participat la
înmormântarea sufletului meu.

De Cristiana S

Related Blogs