Mergând pe o potecă ce duce spre nicăieri,
Zăresc o veche cafenea cu un miros de ieri.
Un domn şi o doamnă stau la o cafea,
Spânzuraţi de-o grindă ce să cadă vrea.
Îmi continui drumul spre nefiinţă,
În gândul meu dând de o fetiţă.
Privire divină, de-o mică domnişoară
Cu ochii scoşi din orbită şi limba pe afară.
Şi-aud un urlet din cavoul rece,
Un fior pe şira spinării trece.
Îmi întorc privirea, dau să mă întorc.
Superb, am mai dat de înc-un mort!
O superbă femeie, îmbrăcată elegant.
Cu o mână fără degete, ce i-o sărut galant.
Zâmbesc pervers, privindu-mă-n oglindă,
Însoţit de aceeaşi privire profundă.
Îmi trec piciorul lent pe chipul palid
Şi-mi iau de pe masă paharul cu acid.
“Ştii, mie-mi cam arde de amor.
Hai să nu le dăm atenţie fantomelor!”

De Alexandra

Related Blogs