Cu fiecare minut petrecut departe de tine, viata mi se pare doar o clepsidra in mana unei persoane nepotrivite. Timpul se scurge cu viteza argintului viu si noi nu ne dam seama ce am realizat pana la un anumit punct. Pentru mine nu e asa… Timpul alocat noua parca merge incetinit de dorinta de a sta cat mai mult impreuna, iar cel petrecut in lipsa ta accelereaza ca un motor in timpul unei curse rapide. Totul pana cand ne reintalnim si secundele ingheata in vid, picatura de ploaie se opreste la un pas de a atinge asfaltul umed, trenul in miscare isi gaseste frana intr-o clipa de tacere, leaganul miscat de vant impietreste, jetul fantanii ramane suspendat in aer si timpul isi gaseste moartea in ochii tai. Sa pot manipula clepsidra vietii ca sa te tin aproape si sa nu trebuiasca sa renunt la tine niciodata… Sa pot manipula spatiul ca sa te aduc langa mine si sa nu mai existe bariere intre noi. Dar de ce imi doresc toate astea?…
Pentru ca tu esti pentru mine… Rasaritul dulce al diminetii intr-o zi calda la mare, care imi invioreaza si imi incalzeste fiecare particula a fiintei mele… Luna ce rasare pe cer, cu sclipirea ei de fildes, intr-o noaptea neagra si pustie… Esti dulceata ciocolatei pe care o mananc atunci cand sunt trista… Esti picatura de fericire ce-mi umple paharul vietii… Esti paleta de culori care imi invadeaza tabloul personal… Esti sensibilitatea unei lalele inflorite intr-o zi de primavara… Esti zambetul unui copil cu maturitatea unui artist… Esti tot ce mi-am putut imagina vreodata…
Si de aceea merita sa inving spatiul si timpul pana in clipa cand te voi putea strange in brate.

De Sabrina Vlasceanu