Nostalgii absurde
Iubire..iubire, dar cata iubirea poate concepe un suflet?! Acest sentiment absurd
reda un cadru prin de armonie invaluit de o ceata abundenta care acopera irisul cu
un alb al carui minciuna il invaluie. A fost o iubire manjita cu lacrimi sincere,
lacrimi care au unit doua scantei si au produs un adevarat vulcan in adancuri.Sunt
constienta ca acel vulcan de dor va erupe si va aduce la suprafata toata iubirea
netraita, ma va sfarma in miliarde de bucati, dar totusi mai am de marturisit
clipele rebele si pustiul care il lasa cand pleaca. Erau atatea ganduri, atatea
vise si inchipuiri ca si cum cineva imi proiecta in fata un viitor in doi, dar
mi-l proiectam singura.. in unu..
Acum fiecare amintire imi sfredeleste creierii, imi chinuie tamplele, ma
loveste..ma doare.Imi ruleaza in minte mii de reprosuri, care au prabusit
timpul nostru. A fost de ajuns o privire..si uite-ma sunt ucisa trecutului si
ma conformez cu prezentul absurd de infiorator. ..Visez acele cuvinte care
ne-au adus pe fiecare in eden, care au despartit privirea de ochi si au dus-o
intr-o lume plina de suspinde, au dus-o intr-o alta viata in care stau
ingropate sufletele noastre. Acele cuvante care mi-au facut ziua de ieri un
trecut frumos.. Acele cuvante care sunt: Te iubesc! De atatea ori,fara sa imi
dau seama, ma trezeam cu el in vis, crezand ca ma trezesc de-a
binelea.Azi..daca ii vad ochii, au o forta care ma doboara, numai sunt senini
si invulnerabili, de data asta ii lansasem o provocare si ar fi putut sa imi
dea o replica cu mult peste puterile mele. Sa inchid o usa si sa deschid
alta..categoric nu realizam seriozitatea pasului pe care il faceam. Nu vreau sa
plec, sunt mult prea imbatata de adierea unui zambet, de bucurii nesfarsite,
sunt pe jumatate nebuna si jumatate pierduta.
Ne vom regasi instantaneu in acelasi loc, deoarece iubirea nu dispare, se
indeparteaza si apoi se apropie vesnic, acesta este ironia vietii si valuarea
timpului pe care viata ne provoaca sa o intelegem, asemenea unui joc stupid in
care ai de pierdut toata esenta iubirii.
De Adamache Gabriela