Interviu cu castigatoarea lunii iulie

 Am avut placerea sa-i adresam cateva intrebari castigatoarei lunii iulie, Elena Olariu; uitati ce a avut de spus:

-Poti sa faci te rog o scurta prezentare a ta?

Sunt un om obisnuit, zic eu, cu picioarele pe pamant dar aceasta nu inseamna ca asa m-am si nascut…, adica intr-o frumoasa dimineata de 9 mai a anului 1957 cand,mama a voit sa-i multumeasca Lui Dumnezeu pentru Marele dar / VIATA,  avut, caci a trecut prin foarte multe suferinte / cutremur, foamete, razboaie, ciuma, holera, poliomelita si, vai, i-au fost secerate multe vlastare rasarite din trupul ei. Pesemne ca eu aveam  o anume rostuire aici, pe pamnat: sa observ si sa scriu. ceea ce am si facut…

-Te-ai gandit vre un moment ca o sa castigi?

Sincer, am mai castigat la Concursuri de poezie sau proza on line. De data aceasta problema s-a pus altfel: tematica era Tergiversarea timpului. Cum la randu-mi sunt constienta ca EL Timpul este Stapan si nu interesele / uneori meschine ale noastre, m-am gandit ca de fapt suntem egali si, mai ales singuri. Singuri si raspunzatori de tot ce intreprindem…

-Cu ce te ocupi?

Sunt un bibliotecar de liceu de tara; nu spun cu umilinta atare lucru: sunt mandra de meseria pe care o profesez de 34 ani si mai ales ca lucrez intr-un loc unde elevii chiar invata: aici nu poate fi vorba de fiul tatei care este…, sau a mamei care este…, ori a matusilor, etc. Si daca pun si eu o caramida la formarea templului lor spiritual tot este ceva…

-La noi, mai mult ca în alte tari, exista în aceste timpuri, o uimitoare neglijenta spirituala,o lipsa a societatii ca întreg sau a conducatorilor ei? Unde e problema?

Unde e problema? Fratilor, treziti-va! Cne mai are vreme de cultura in zilele noastre si daca – mai are, cu siguranta nu se urmaresc decat anumite facilitati. Am avut fericita ocazie sa merg intr-un cerc al literatilor si pe propria piele am  OBSERVAT cum sunt tratati oamenii de cultura… Poti sa ai talent cu carul..Altceva vorbeste. De parca sa scrii sau sa publici, trebuie numaidecat sa te scalzi in  apa de foc / Botezul daca vreti, al scriitoricimi, nu sa fii inzestrat de la Dumnezeu si, mai cu seama, sa recunosti ca ei te-au format. Stiti ce mi-a zis candva un profesor scriitor? Ca scriu in stilul lui Eliade dar ca acesta este depasit… Sau: ar trebui sa merg la M.L.R. Iasi , sa am o discutie pe text cu unul sau altul dintre consacratii de acolo…Pai ce, imi impune cineva ce si cum sa scriu?! Asadar,  talentul nu este sustinut, creatia, cea care scoate la lumina adevarul este anihilata sau lasata la naftalina prin sertare  / sunt alte prioritati sa publici intr-o revista literara s.a.m. d.

-Ce anume ti-a inspirat sa scrii acest text?

Cele mentionate mai sus se potrivesc de minune! aA mai trebui adaugat ceva: mereu gasesc pe internet ca se organizeaza concursuri la care/ vai, se pune  botnita celui ce depaseste 45 ani sau 38 ani ori 40 ani…, de parca omul scrie numai pana la acea varsta… Uitati, pentru ca depasisem 42 de ani, mi s-a retras Marele Premiu la Concursul National de Poezie NICOLAE LABIS. Fara cuvinte!

-Ce înseamna România, azi, pentru tine?

    Haos! Haos! De trei ori HAOS!!! Cei care ar trebui sa tina friiele acestei natii stau in umbra. Tineretul este pelcat iar daca a absolvit o facultate/ chiar liceu, nu are un loc de muna; industria / cel putin in IASI este la pamant, au crescut bodegile precum ciupercile, a crescut prostitutia  din lipsa de  cultura spirituala, din lipsa de  credinta, din lipsuri materiale, agricultura are numai anghinare, medicina te lasa sa mori acasa pentru ca spitalele s-au rarit… , sprijin sa te afirmi sau sa deschizi o afacere / cei tineri pentru ca cei mai in varsta s-au lasat lehamite, il primesti dupa ani de tergiversari si documente / lege a hartiilor specifice romamilor iar cat priveste INDICATIILE primite de la UE, mai bine mort…numai daca vom pune osul la treaba vom reusi, nimeni nu-ti ofera gratuit: totul este conditionat!!! Romania este la rascruce de drumuri si sunt numai interese ca din toate timpurile. Am  fost si vom ramane: piatra de hotar in calea cotropitorilor din ambele sensuri…

-Cum sunt femeile din România?

GREU de  definit…O parte prea libere, usoare asadar: altele prea stapane pe sine, dar le lispeste feminitatea; cele blajine si credincioase sunt tinute sub papuc de barbatii  agasanti, cu personalitate puternica sau fara de personalitate. Femeia politica / cred eu, este numai cu numele, caci sforile se invart dinauntru si numai la suprafata este lasata sa vorbeasca, cele frumoase le venerezi pana deschid gura iar cele cu personalitate puternica uita ca sunt femei…

-Este ceva care regreti ca nu ai facut?

Ca om m-am realizat! Ca femeie, numai din punct de vedere spiritual; dar daca ma gandesc, chiar sunt realizata. Nu fara efort continuu insa!

-Ai o imagine cheie, o metafora care sa iti defineasca stilul?

Prietenia dezinteresata este arma cea mai puternica impotriva haosului acestui prezant!