Daca ar fi sa ma intrebi ce sunt aspiratiile,ti-as spune ca sunt nevoi camuflate ale sufletului.Suntem fiinte bipolare formate din trup si suflet si fiecare parte a entitatii noastre are nevoie de hrana ,fie ca ne referim la nevoile trupului sau la aspiratiile sufletului.Daca ar fi sa ma intrebi care dintre ele ocupa un loc privilegiat in universal de zi cu zi in care traiesc,ti-as spune ca nevoile fiindca ele ofera mici satisfactii imediate,cum ar fi gustul acrisor dulceag al dulcetii de visine sau biscuitii inecati in ceai,dar daca ar fi sa ma raportez la viata as spune ca aspiratiile, idealurile sunt cele care conteaza fiindca se intampla ca intr-un moment al existentei noastre sa asezam o stea pe cerul universului nostru si important nu e sa o atingem ,ci sa parcurgem drumul catre ea invatand sa avem rabdare,sa exploatam acea parte din noi plina de calitati. Ar putea sa ti se para ca am atribuit o importanta prea mare unor cuvinte.Insa,de vei privi cu atentie in jurul tau vei observa ca nucleul relatiei tale cu ceilalti si al relatiei tale cu tine insuti e cuvantul,cuvantul care da sens gandurilor si sentimentelor fiindca e nevoie,asa cum spunea Blaga sa metamorfozam limba simtamintelor in vorbe:,,Traduc intotdeauna.Traduc/in limba romaneasca/un cantec pe care inima mea/mi-l spune,inganat suav,in limba ei.”Si atunci,de ar fi sa traduc cuvantul aspiratie in limba sufletului meu as spune,,Am un vis.”(M.L.King)Si visele sunt stele agatate de cupola universului meu,univers in care nu sunt decat un om mergand cu talpile goale pe o sina de cale ferata.In spatele meu sunt gari in care,de m-as opri,as retrai toate momentele ce compun existenta mea de pana acum,sub talpile mele se afla prezentul,iar in fata mea viitorul,viitorul intunecat in care se ascunde ziua de azi si cea de maine si cea de poimaine  in gari pe care nu le pot vedea.Si totusi,eu nu privesc inapoi,nici la sina de sub talpile mele,eu privesc inainte,la lumina de la capatul tuneleului,lumina pe care daca as diseca-o as descoperi ca e formata din visele,idealurile,aspiratiile mele.Si merg inainte chiar daca stiu ca trenul ma poate spulbera in orice clipa de pe sina,insa atat timp cat o lumina arde la capatul drumului voi merge cu talpile goale pe sina cu toate ca nu pot grabi pasul,nu ma pot opri,iar trenul poate in orice clipa sa vina.

de Diaconu Stefana