In randul lumii…tale
…Cumva…a te plimba prin tine insuti ,fara granite si fara remuscare…Libertate-integrare in randurile lumii tale;si doar putin,doar cateodata,un rol –ofranda pentru celalalt,celorlalte lumi. Uneori,da,reusesc sa loveasca-dar cum se demonstreaza ca sunt reali?O ploaie vesteda de ne-speranta,pe care orice soare interior o sterge fara echivoc.Picaturile se lovesc de incheietura mainii tale ,dar pentru ele trauma e infinit mai mare decat pentru tine. Poti fi oricine,oricand,azi…Oricare azi dintr-o eternitate.Limitele ,randurile compuse de tine,pentru tine,le-ai stabilit dupa ce,mult timp,ai colindat“ pe-afara“.Si da,esti in siguranta aici.Nu ploua decat daca vrei tu.Orice alt “rand“ si orice alta “lume“ e o gluma,de multe ori nu prea reusita… Oamenii sunt frumosi,dar prea putini sunt oameni,asa ca prea putin ai sa te poti gasi in randul lor… Pestii morti,dusi de val-un peisaj nici tragic ,nici sinistru,ci doar lipsit de viata…Nu cei morti starnesc in tine mare lucru,ci amintirea a ceea ce au fost candva.Deci ce-ai putea sa simti pentru cei nenascuti?Durerea de a nu fi intrat in randul lor?Abia acum e sinistru… Separat-cate o lume fascinanta.Impreuna-amorful insusi… Minunati sunt cei ce mediteaza in pustiu,divini sunt cei ce mediteaza printre oameni…Pentru ei cerul nu conteaza,caci au imparatii interioare. Asa ca…“gaseste-ti calea,si da-te la o parte din calea ta!“.. Cat de ridicoli sunt oamenii ce refuza uniforma,spunand ca nu-si pot pune in valoare personalitatea,iar in secunda urmatoare se imbraca identic cu vecinii lor…Mare onoare,intr-adevar,sa fii in randul lumii…Ceea ce nu stim este ca ,fara voia lor,cei mai multi dintre oameni nu scapa oricum de aceste randuri buclucase.Vrem ori ba,suntem acolo:mici,neauziti,ipocriti,casatoriti la rece,adulterini,nefericiti,blazati,otraviti si otravitori…Felicitari,copile!Ai intrat in randul lumii! Partea proasta e ca s-ar putea sa nu mai iesi…decat cu picioarele inainte.
de Alice