Sunt o vioară cu suflet poet.
Nu-s fabricată în serie,
ci-s făurită de-un Meşter Concret.
Sunt încă bună –
nu-mi lipseşte nicio strună.
Şi, ca o vioară din lumea aleasă,
le am accesibile notele
de pe întreaga scară
de amplitudine muzicală:
de la cele mai frumoase,
până la cele mai teribile.
Pot cânta cu foc
şi stârni o lume la joc
sau o porni la plâns –
numai să nu fiu ţinută din strâns,
că altfel aş emite
sunete gâtuite.
Dar, în caz de violare
de către fiinţe barbare,
fără riscul de a deveni nebună,
fără ca harul să mi se piardă,
le voi plesni nişte strune
drept între fanare,
căci, la o adică,
în mâini de suflete fine,
aş putea cânta la fel de bine
şi din o singură coardă,
ca vioara lui Paganini.

De Elena Vizir

Related Blogs