‚‚O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti‘‘

Cele mai inspirate cuvinte privind femeia din toate timpurile mi se par cele ale lui Mihai Eminescu. Intr-o singura strofa a reusit sa surprinda chintesenta femeii…a eternului feminin, daca vreti. Prin urmare cum reusesc eu sa vad femeia prin ochii mei de femeie? Mi se pare mai simplu sa-mi exprim opinia asa, decat imbracata intr-o poveste.
In primul rand suntem IUBIRE, pentru simplul fapt ca ne-am nascut din iubire si ne vom intoarce in iubire, la Sursa. Suntem acea iubire care este in stare sa aduca si mai multa iubire in viata prin miracolul nasterii…suntem nascatoare de prunci..suntem asemenea luminii unei lumanari, care prin daruire nu se stinge, nu-si pierde din frumusete…ci dainuie si lumineaza in continuare. Nici macar nu conteaza timpul in care ne-am nascut, pentru ca aici nu se pune problema de femeia de azi sau de cea de maine. Intr-un prezent etern femeia nu cunoaste decat doua sentimente majore: teama si iubirea. Aceasta faptura traieste in aceasta lume bidimensionala si este plamadita la fel indiferent de timpul cronologic. Pot trece oricati ani si femeia tot va imprastia iubire in jurul ei doar cu un zambet, o privire, un cuvant dulce.
In trecutul cronologic femeile purtau masti pentru a fi ceea ce doreau si pentru a se exprima cum doreau…in prezentul cronologic ele nu mai poarta masti si pretind a fi ceea ce nu sunt, tinand cu dintii de acele masti…din teama. Ele fac acest joc cu dibacie, cufundate intr-o stare de anestezie…ca intr-o reprezentatie ieftina de teatru. Si cu pasiunea cum ramane? Stim sa fim pasionale? Din fericire da…numai ca cele treze imbina pasiunea cu daruirea, lasand la o parte ratiunea si scufundandu-se in oceanul iubirii. Dar de putere ce sa mai spunem? Avem atatea exemple de femei puternice, dar si mai multe de femei care isi doresc putere. O fi bine, o fi rau? Nu stiu…important e sa gasim puterea in noi in momentele in care avem nevoie de ea.
Femeia a fost, este si va fi asa cum ne-o dorim!

Infiripata din suflare divina
Agale tu pasesti
Si lasi in urma-ti fina
Copilul ce-l iubesti.

Caci tu esti trecatoare,
O frunza cazatoare,
Mereu increzatoare
In vesnica-ntrupare.

 

De Andreea Laura