O oră
Timpul trece pe lângă mine,
radarul meu nu e setat
să fixeze viteza timpului absolut.
Eu mă învârt
cu trei milioane trei rotaţii pe secundă
în centrul universului, sau
poate universul
se învârte în jurul meu.
Şi nu înţeleg
unde, cum şi când
am pierdut o oră.
Adică şaizeci minute
sau trei mii şase sute secunde,
cheia destinului meu.
Încerc să răscolesc infinitul,
răsturnând planete-n ocean;
soarele de pe oricare cer,
se ascunde într-o gaură neagră…
Iar mie mi se termină creionul
făcând calcule cu limită,
pentru o ecuaţie simplă;
mereu îmi dă rezultatul
o constantă c.
c egal, situaţie fără rezultat.
Eu ştiu,
chiar dacă nu eşti de-acord
că timpul
nu le poate vindeca pe toate.
Dar poate voi găsi,
o oră pierdută,
sau
măcar să îmi găsesc sfârşitul.
De Ruginosu Vladut-Constantin