Mă destram în noapte pe nisipul rece,
Norii-mi curg pe umeri, valu-n doruri trece.

Cioburi de lumină sparg cortina nopţii,
Cern în mâini văzduhul condamnându-l morţii.

Ţărmul sfarmă valul risipindu-mi gândul,
Cu privirea moartă te-aştept nopţi de-a rândul.

În tăcere albă zorii se adună,
Fulgii cad pe buze, glasul tău răsună.

Se şterg umbre. Marea-mi dezgoleşte faţa,
Fără ochii tăi nu ştiu dimineaţa.

Îmi îngheaţă pleoapa. Rătăcesc în mine,
De când tu te-ai dus am rămas ruine.

Raza sparge cerul. Perne sus foşnesc;
Chiar şi după moarte jur să te iubesc.

Lira mării strigă. Orizontul ninge.
Refuz viaţa dacă nu te pot atinge.

De AniraM

Related Blogs