Eram intr-o perioada mai grea a vietii mele. Parca cu o zi in urma traiam
linistit in Lyon, avand tot ce imi trebuia. Si, dintr-o data, am pierdut totul.
S-a dus munca mea bine platita, apartamentul, masina, tot. Putinii bani pe care
ii pusesem deoparte s-au cheltuit imediat. M-am mutat linga Paris, si m-am
chinuit zile intregi, intrebandu-ma la lasarea serii: De ce eu, de ce?
Pana cand, intr-o zi, am intilnit-o, si cand m-a privit prima oara cu ochii ei
mari, albastri, in care se oglindea insusi cerul, nu a mai contat ca am dormit
intr-o camera friguroasa, ca au fost zile in care cumparam mincare catelului in
loc sa maninc eu, toate acele zile si nopti in care ma incapatanam sa
supravietuiesc au disparut ca prin farmec. Si tot ce am stiut a fast faptul ca
sunt indragostit.
Am simtit ca s-a petrecut mult prea repede, dar in momentul imediat urmator
stiu ca aveam linga mine pe cea mai frumoasa femeie din lume, ca am o afacere
prospera, ca primul meu copil, mama ta, de abia se nascuse si brusc am
descoperit ca traiesc viata pe care mi-as fi dorit-o dintotdeauna.
Ca si cum totul nu ar fi fost decat o incercare, un test menit sa ma
pregateasca sa apreciez cu adevarat viata. Si numai eu stiu de cate ori era sa
ma dau batut. Pooate ca nu ne dam seama, dar anumite “intimplari” sunt de fapt
parti ale unui intreg pe care nu il banuim. Si ca sa inchei povestea cum se
cuvine, au trait amundoi fericiti pana la adanci batraneti. Asa ca nu imi spune
tu acum, ca adolescent rebel, ca dragostea exista doar in filme…
– Eh, bunicule, zise fata privind visator in departare, in timp ce se juca cu
unul din carliontii ei aurii. Cat mi-as dori si eu o poveste ca a ta…

catyutza