Basm
E cel mai greu. Stiu ca e , pentru ca e un inceput. Orice poveste de dragoste are
unul.
Cuvintele imi ieseau greu din gura, parca scoase cu clestele. Stateam inleminta, cu
parul lung si rosu acoperindu-mi spatele gol, iar ochii atintiti pe tine.Zambeam cu
coltul buzelor, iar spranceana stanga imi era ridicata compromitator.Imi era
greu,pentru ca nu stiam cu ce se mananca acel “Cristi”. Stateam pur si simplu cu
buzele intre-deschise, sperand ca-ti voi atrage atentia prin frumusetea mea, prin
privirea-mi misterioasa si gesturile gratioase. Speram macar sa te uiti la mine,
iubitule, fiindca-mi placeai.
Nu stiam ce-ar trebui sa fac, daca ar trebui sa vin la tine si sa-ti spun “stii,
imi placi. ” sau sa tac efectiv sa las destinul sa vad ce va face. Era un inceput,
si oh, iubitule ! Cat de greu imi era sa te astept acolo, sa vii. Eram incapabila sa
fac ceva, fiindu-mi frica de greseala pe care as putea-o comite. Fiindu-mi frica de
faptul ca daca voi spune ceva gresit, voi face ceva gresit, totul se va narui, se va
sparge intr-o mie de cioburi care ma vor strapunge din toate partile, sarind durere
pe geamul sangeriu.
Gata. Mi-am luat inima-n dinti si m-am ridicat gratioasa de pe scaun, cu parul
fluturandu-mi in vant si rochia alunecandu-mi usor pe soldurile subtiri. Ma
indreptam spre tine cu o privire de leoaica, poate daca nu m-as fi cunoscut as fi
crezut ca sunt un vampir sau vreo zana.Dar nu, eram doar eu .M-am apropiat usor de
tine si ti-am soptit :
-Hei.
Apoi totul a decurs ca intr-un basm, iar eu eram o zana care se ascundea printre
nori si soare. Am fost a ta, pentru totdeauna. A fost si acel “hei” un inceput.
Fiindca daca n-ar fi fost, astazi n-ai mai fi fost al meu. Daca inceputul ar fi fost
gresit, basmul ar fi esuat. Nu eu as fi fost Alba ca zapada, iubitule. Ar fi fost
alta in locul meu.
De Mariuka