Spitalul murdar si insalubru este terenul pe care ne incepem meciul. Fluierul de inceput al partidei il reprezinta tipatul nostru dupa o palma primita la fund din partea unui doctor competent, satul de scoala, platit ca o femeie de servici. Incepem jocul timid, cu pase scurte, in stanga si in dreapta cu mama si cu tata. Minutele trec destul de greu. Dupa cateva minute observam ca adversarul nostru nu ne pune probleme si incepem sa prindem curaj. Pasam, combinam, o schema , o schimbare de directie, vine si primul nostru sut la poarta. Presam si ocaziile noastre curg, Prietenia , Vointa si Curajul paseaza frumos dar nu reusesc sa inscrie. Se apropie de minutul 20 si suferim prima lovitura a meciului, Copilaria cedeaza in fata loviturilor primite de adversari fiorosi ca Societatea si Rautatea. Intra in teren Maturitatea, cu un suflu proaspat. Poate reusim sa inscriem primul gol. Ai nostrii parinti sunt tot mai obositi si fac semn de schimbare. Meciul devine de uzura. Ne retragem in aparare si incercam marea cu degetul pe contraatac,cu toata baza in cel mai bun atacant al nostru, Norocul. Adversarii incep sa domine terenul si nu ne mai lasa sa prindem mingea. Suntem sufocati dar rezistam eroic, Speranta apara tot, impiedicand mingea sa intre in poarta.
Din tribuna galeria adversa arunca cu greutati, sunt numerosi, domina stadionul atat numeric cat si sonor, ca sa nu mai vorbim de relatii. Dintre ei se remarca Marlania, Golaneala, Nesimtirea si Nepasarea, care ne aduc injurii si arunca cu noroi si pietre. Arbitrul nu opreste jocul asa ca suntem supusi in continuare la un tratament dur, se pare ca nu vrea sa castigam.
Nici in teren treaba nu e prea buna, faza dupa faza echipa Greutatilor Vietii prinde mai mult curaj. Ne aparam cu Vointa si Cultura ca stalpii apararii. In ritmul asta cred ca ne indeptam spre un meci lipsit de spectacol in care singurul scop e sa nu ne trezim invinsi.
Minutul 24, Viclesugul se strecoara in careu, face doi pasi si vede ca nu are sanse de finalizare, plonjaza ca delfinul si …. decizie incredibila …. arbitrul acorda lovitura de la 11 metri. Nu se poate….. e absolut incredibil. Nu avem nici forta sa mai protestam. Arbitrul Spaga scoate cartonasul rosu si il acorda Dreptatii.
Unde sa gasim forta acum? Jucam cu un om mai putin si adversarii au de executat o lovitura de pedeapsa!
Mingea este pe punctul cu var. Societatea decadenta fata in fata cu Speranta. Hai ca se poate!

de Sadu