Să fie lumină!
Nopţii singurătăţii să-i fie pierire!
Topindu-se , fărâmă cu fărâmă
Pân zărim globul de iubire.

Să fie tăcere!
În suflete doar muzica armoniei,
Etalând voci de miere,
S-aline înjugaţii orgiei.

Să fie întuneric!
A disperării cale, să dispară,
Durerea-nceţoşată feeric,
Să salte luna iară!

Să fie ploaie!
Pe-a lumii cale, necontenit,
Să cadă iubire,
S-aprindă-un infinit.

Să fie pace!
În mijlocul furtunii, curcubeul,
Să-ntindă corzi pastelate,
Unindu-se cu cerul.

Să fie unitate!
Suflet cu suflet, simţind un cuvânt,
S – alunge departe,
Solitarul vânt.

De Dunca Ana Claudia