Am împlântat sabia în propriu-mi
gâtlej
limba, ascuţită să-şi oprească vorbitul…
uscat la început, mirosul pestilenţial de apă
stătută
invadă pe nas, pe gură, prin urechi-
trupul năclăit
spălând cu apa Botezului.

Sunt tânăr!
Sunt mlădiţă din propria cenuşă
Răsărită,
sunt crescută pe veche rădăcină
şi palmele, pline de poame,
îmbrăţişează zenitul.

Am împlântat sabia cu două tăişuri
în inimă
şi lama, prea ascuţită, mi-a alungat
vorba deşartă.

De Elena Olariu