Erau într-o vreme un EL şi o EA,
Însă EL nu ştia că există o EA,

Dar EA tot spera ca-ntr-o zi oarecare
Să-l găsească pe EL, să simtă iubire!

Şi zile
treceau, treceau infinite,
Iar unele nopţi erau nedormite.

În timpul cel scurs o EA
visătoare
Să afle de EL era doritoare.

„E ziua cea mare!” strigă EA cu dorinţă
Când vede în zare o umbră de fiinţă.

Ajunge în faţa-i şi vede un EL.
„Te caut de-o viaţă!” îi zice cu zel!

„Răspunde-mi! Eşti EL? când te-ntreb răspicat
Eu sunt o EA ce te-a tot aşteptat…”

„Hai fii EL-ul meu! Sunt o EA potrivită.
Să fim cei doi EI din relaţia dorită!”

EL priveşte
la EA cu ardoarea-i mută
O strânge de mijloc şi-apoi o sărută.

Şi fără ispită şi fără mâhniri
Aceşti EL şi EA îşi fac amintiri.

E tânără vremea şi ia tu aminte
Că omul iubeşte cum ştie şi simte.

Mă ofer să fiu EA, doar ştiu că mă vrei
Şi-aşa se continuă povestea cu EI…

De Ciceu Oana Raluca