ţin minte când am văzut-o
pe faleza cu mozaicuri de
Orozco

avea gesturi efilate

sigmatice

aparţinea unui ritual
ermetic

sub un soare convulsiv şi
egetic

o studiam cu bruscheţe şi
cu seninătate

după draperii de
rogoz gri şi roz

eram preocupat de
antecedentele

de antagonismele pe care le
ascundea

urmăream cum plutea

cum se abandona

dizolvată în fragmente de
dans

imita curcubeul şi-n balans

plutea

bucurându-se

fluturându-şi rochia
printr-un nor în apus

imposibil de sus

nor sau grădină exotică

o descopeream definitiv

într-o expediţie mentală fără prejudecată

cu petale din ciocolată

narcotică

găsisem făptura desăvârşită

îi priveam trupul cu
aciditatea sentimentului de neputinţă

şi o fragmentam în reflexe
idilice într-un erotism perfect

corect şi fără suferinţă

urmăream povârnişul
irisului spre sâni

mi-o imaginam în patul
logodnei noastre

pe cearceafuri albe de
mătase

cu douăzeci şi şase de
scoici andaluze

ca nişte aripi
retezate de flamingo

sau ca un alint de
buze

şi era pură

o posedam în toate
rostirile deşănţate ce le puteam imagina

o posedam lin şi brutal gură lângă gură

aproape că ameţeam urmărind-o

privirile desfrânate îi sărutau gleznele

mă desfătam cu ritmuri de
clavicembal

iar ea şoptea miraculosul
„te iubesc” şi un vers de Mistral

ce-mi risipea toate
îndoielile şi toate beznele

auzeam clinchetul inelelor
de argint mângâindu-mi umerii

îi simţeam privirea înfiorându-mi
spatele

era un spaţiu intim

indicibil

vinovat de senzualitate

mă ademenea

mă ispitea să îi aduc
ofrande

despletite coji
măcinate de coşmaruri baroce

pervazul pe care îmi puneam coatele

arome de iacint

un copac zburător ca un
înger feroce

selva plină de rouă

turnuri în şiruri

câte două

şi o necunoscută culoare

vremelnice pulberi de
absint

un carusel cu umbrele
rotitoare

făclii din chihlimbar galben-verde

o necumpănită ciutură umplută cu crini înfometaţi

licorni retezaţi fumegând în catifele tăcute

obsesii dureros de fine

proscrise atingeri

mirare

volburi

volute

stamine

râuri lipicioase

regrete lascive

gesturi fără pudoare

doream o iubire care să umple golul din mine…

de Florin I. Cernat