– Stai! Nu mă lăsa! Cu ce-am greșit?
Așa ar fi trebuit
să sune strigătul disperat al Inei, dar nu-i ieșea niciun sunet. Încercă să
alege după silueta bărbatului, care își mărea vizibil distanța, față de ea.
Picioarele
n-o ascultau, erau de plumb. Un câine mare, negru, îi tăie calea, își arătă
rânjind colții, se repezi hămâind spre ea și… Ina se trezi, paralizată de
frică; acea frică care mușcă al naibii de rău, în care te simți atât de singur
și de neputincios.

Privi buimacă în
jur, nerecunoscând locul și privirea i se opri pe fereastra luminoasă. “Privește
spre lumină, Ina!și, zâmbește! Lumina va îndepărta coșmarul…”
„Of!Ami. De ce-ai plecat? Știu, am promis, n-o să te
jelesc, odihnește-te în pace! Vezi?Mi-ai repetat de atâtea ori, încât a devenit
instinct… Uite!privesc spre lumină…”

Ina privi în jur și
zâmbi.
Locul deveni
familiar, prietenos. Era vechiul dormitor al Amaliei, sora mamei sale, cea care
o ocrotise, cea care nu acceptase… “Să
nu-mi spui nici mami, nici mamă, e clar?, eu sunt Ami, iar mama ta va fi mereu
cu noi, chiar dacă n-o vedem, ea va trăi cât timp îi vom pronunța numele și-o
vom purta în suflet. Să râdem!, ea se va bucura. Hai să te pup, Inuco!”

Se uită pe
telefonul mobil: 7:30 AM. „Oho! Am dormit
doar patru ore, iar eu am impresia că a trecut o noapte întreagă.”
Titi n-o sunase; „înseamnă că doarme”… și, îi dădu ea un
bip! (ăsta era semnalul lor, când se trezeau). “Acum
ar trebui să merg la baie, să mă spăl”- așa gândi Ina, puse melodia matinală… Bună
dimineața! Te iubesc! Zi de zi, de tine
mă îndrăgostesc… mai avea destul
timp până la întâlnirea cu Titi și, atunci o să-i povestească visul, iar el o
să râdă, la fel ca altă dată de teama ei:
– Prostuță mică, cum să te părăsesc? Nu ești tu, iubițica mea?

Fredonând melodia
dată la maxim: „O, scuze Ami! Da, știu
c-o să trezesc tot cartierul”… trecu prin camera de zi, deschise
calculatorul să se încarce și, țuști! la baie. „Apa purifică!… Ha! Ha! Ha! Cam așa
spunea Ami”… și se strâmbă
la oglindă, iar aceasta îi răspunse la fel, împrumutând chipul Inei.

Nerăbdatoare, Ina
se îndreptă bâțâindu-se în ritmul muzicii spre calculator, să vadă dacă Titi
i-a lăsat mesaj; telefonul încă nu sunase și deci, iubițel dormea!
Hopa! Iote, un
mesaj offline messenger:

“Bunăă! Bine ați venit
acasă domnișoară! Am pregătit cina și am încălzit patul. Cu ce începem? Văd că
tremurați; este frigul vinovat sau emoțiile pricinuite de vizita mea nocturnă? Vă
ajut să vă faceți comodă și vă invit, să începem cu o cină. Vom trăi o noapte
feerică! De acord? Schimb melodia sau lăsăm muzica în surdină? Văd că țineți
ritmul cu piciorul, zăresc chiar mai mult, dar mă abțin de la comentarii…
Putem închina un pahar cu șampanie, în cinstea revederii noastre? Aș putea să
vă port pe brațe, în ritm de dans, măcar doi pași? Ați rămas la fel de frumoasă
și fermecătoare, ca la prima întâlnire. Dacă vă sărut, promiteți să nu mă
loviți cu nimic în cap? Bine, vă rog să luați loc la masă, trandafirul puteți
să-l puneți în vază, să nu vă stânjenească…
Ba mi-e foame, dar
prefer să vă mai privesc câteva clipe, sunteți exact ca în visul meu! Cum?
Care vis? Visul meu despre fata mea, dragostea mea, iubirea mea… Nu vă
ridicați, nu am vrut să fac nici o glumă, am fost pur și simplu sincer…
Promit să nu mai scot un cuvânt, toată noaptea! Ghiță.”

“Păi Ghiță, e prietenul Amaliei,- gândi Ina,ce l-o fi apucat să-mi scrie mie
declarații de dragoste? Aha, de asta
îmi zâmbea când ne-am întâlnit ieri, și, se interesa dacă-mi poate fi cu ceva
de ajutor, se dădea deci fecior, boșorogul… Ha! Ha! Ha!”

– Heeei, Ina!- apăru scris
pe desktop… nu-i frumos să citești mesajele altora… Hi! Hi! Hi! Dă muzica mai
încet… o să trezești tot cartierul, puneți fată altceva; tanga nu-i pentru
vremea asta rece, o să te doară spatele… și vezi că întârzâi la…
– Ptiu! – se miră Ina.
Tu ești Ami?
– Îhî! Hi! Hi! Hi!
– Muzica o dau, dar
tanga nu, vrei să port “budigăi”? Nici tu nu purtai. Băi, e fain! Acum, putem
conversa. Cum ai reușit, să faci asta, Ami?
– Ei și tu… văd că ai început
să pui întrebări și să-mi dai replici, mânca-o-ar mama de isteață dulce!
Bombonico! Tuuu… mi-am adus aminte de o chestie faină de la școală: colega mea
de bancă, Nuca, o fată frumușică, frumușică, fusese la prima ei întâlnire,
chiar înainte de ore (anul nostru avea ore după-amiaza), și, fiindcă nu știa ce
să converseze cu băiatul, a tot băut suc după suc. În timpul orei, s-a cerut și
ea, ca tot omul… afară. Profa, o domnișoară bătrână și ironică, ce nu înghițea
fetele, i-a spus râzând: Du-te fato! și apoi… He!he!he!, ce să faci, dacă s-a
lărgit.
Când a ajuns la ușa, Nuca-isteața
s-a întors și i-a răspuns: Mai bine lărgită, decât ruginită… hi!hi!hi!
Au râs toți, inclusiv
profa, că ținea la glume, chiar dacă era drăcoasă.

“Da, asta sigur este Ami!- concluzionă Ina.Mereu
veselă, plină de glume. Când o întrebi ceva, deviază răspunsul, povestește mereu
despre alții din tinerețe, de parcă n-a ieșit niciodată din acea
perioadă…”

– Ami îmi spui și mie
cum e prima iubire? și, n-am îndrăznit, până acum, să te întreb: De ce nu te-ai
căsătorit? A fost din cauză că am apărut eu?
– Copil prostuț!
Puteam să mă căsătoresc! Ce chestie! Cereri erau, dar… în niciun caz… tu n-ai
nicio vină! Tu ești lumina și bucuria mea, printre alte bucurii pe care mi le-a
dat viața.
Nu există nici prima dragoste și nici ultima! deși ai impresia asta, există doar
IUBIRE! O ciclicitate, dacă vrei, pe
înțelesul tău. Când o să faci cunoștință cu “înțelepciunea” o să pricepi… până
atunci ai grijă, să nu te pui rău cu “experiența”, că asta te izbește rău, nu
iartă!
Apropo, vezi în
folder-ul meu… “La început, a fost…punctul!” Citește când ai timp și discutăm. Acum
ai alte
priorități… Titi! Să-l pupi din partea mea.
– Dar ce-i cu textul
ăla?
– Eiii… L-am trimis
luna trecută, în ultima zi, la un concurs literar, dar ăia s-au culcat odată cu
găinile și, vax – proza mea… Hi! Hi! Hi! Tineri cocoși!… Gata, închide
calculatorul! O să povestim altădată… Pup! Pup!

Ina ieșise de câteva
minute din casă, calculatorul s-a deschis singur:
– Ghițișor! Iubi! Hai,
la o cafea… virtuală. Hi! Hi! Hi!…
– Bunăăă! Ok!pun
melodia noastră:

Bună dimineața!
Te iubesc! Zi de zi, de tine mă îndrăgostesc…

de Mihaela Suciu