Atunci cand elementele s-au contopit
Formand Universul mistic, infinit
Soarele si Luna s-au cunoscut
Si atractia dintre ei a apărut.
El era grandios,strălucitor
Si zambetul lui era răpitor.
Din prima clipa Luna îl indragi
Dar nu avu curaj si nu îi vorbi.
Ea era o simpla sfera si fara strălucire
Pana cand soarele - mărinimos din fire
A decis ca in spatele ei sa stea
Sa o acopere cu vesminte aurii de catifea.
Se intalneau doar la apus si răsarit,
In restul timpului se priveau necontenit.
Desi erau diferiti,se completau
Si primul cuplu din lume il formau.
Si au trecut ani,zeci,sute,chiar mii
Ei se iubeau in continuare ca in prima zi
Mereu acelasi ceresc blestem îl impărteau
Dar la apus si răsarit o singura fiinta deveneau.