Primă iubire mi-a fost  placenta.

Primă iubire mi-a fost ploaia, căci m-aţi născut cu mâner

şi-s alinată doar de stropi,

umbrelă cosmică.

Prima iubire mi-a agresat raţiunea.

Şi aş vrea să uit ca să fie totul prim.

Prima iubire avea gust diabetic şi intrigă preşcolară,

n-avea portofel şi totuşi îmi ţinea de foame.

În sezon hiemal îmi ardeau obrajii

şi ţi-am strâns degetele până la sufocare.

Vino să resuscitezi lucrurile prime,

iubirea-mi, dacă e primă, e indivizibilă,

e infinitul amplificat pănâ la

inlăturarea cerurilor devenite noul nivel al mării.

 

de Cătălina Ionei