la prima întâlnire tu ai tăcut. 

şi eu am tăcut.

agăţaţi aşa, de crengile copacilor suspendaţi 

în noi, 

am lăsat aerul să spună povesti 

cu libelule, cu feţi frumoşi, 

cu sânziene zvelte şi brune, 

în care împăraţi eram noi. 

gândurile ne erau fii şi fiice, 

tăcerile, balauri hrapareţi gata să fure 

visele unei întâlniri în doi. 

la prima întâlnire ne-am apropiat pe furiş, 

de gând, de vis, de fluturii din glicine, 

şi a fost deajuns.

De George Popescu